Poveste de argint

La radio o voce suavă cânta „Vino iubite, vino cu mine/ La sărbătoarea de argint/ Steluţe albe ne-arată calea/ Şi-n hora lor de vis ne prind”. Ningea liniştit cu fulgi mari ce se grăbeau să cadă, să acopere cu alb sclipitor frunzele putrede. Stâlpi de lemn îmbătrâniţi tăceau sub lăstarii goi de viţă de vie. Îşi dăduseră obolul de miere încă din toamnă şi-apoi îşi lepădaseră frunza să-ntâmpine iarna golaşe, aşa cum se cuvine. Cerul era atât de aproape că puteai întinde mâna să-l cuprinzi în palmă şi să-i simţi fulgii zbătându-se mut să se elibereze din strânsoarea norului de cenuşă. Din hornurile caselor fumul se înălţa lin,  voind parcă să completeze cu albul lui cenuşiul zării.

Sub boltă stătea nemişcată o fată cu obraji rumeni. Chipul ei proaspăt a ridicat privirea închisă sub gene spre cer aşteptând cu nerăbdare ca obrajii fierbinţi să topească fulgii flămânzi de sărutări. Şi buzele ei de fragă coaptă simţeau nelămurit nevoia altor buze de fragă. Nu gustase până atunci decât sărutarea umedă a fulgilor topiţi. Fulgii cădeau veseli, i se prindeau în păr, în gene, în lâna aspră a cojocelului de oaie. Visa frumos. Zâmbea visului. Din dorinţi plămădea ochii de smoală arzând  ai unui tânăr cu plete negre şi piele albă, de nea. „Vino iubite, vino cu mine, la sărbătoarea de argint!” Neştiut, abia simţit încă, sângele îşi cerea tainul de dragoste al tinereţii. Sub cojocel sânii de măr dat în pârg se înfiorau. Ochii se deschideau mari şi sorbeau cu nesaţ dansul iernii.

-Hai în casă, nebuno, că ai să răceşti acolo! Ce-ţi veni să stai în zăpadă? Vrei să mă omoare mă-ta că te-ai îmbolnăvit la mine?!

-Lasă că nu te omoară! Te pup eu şi înviezi la loc! Sunt fericită aici, măicuţă!

-Etete! Unde eşti fericită, în zăpadă? O să-ţi îngheţe picioarele, o să-ţi curgă nasul  şi nici nu o să prinzi rădăcini acolo! Mâine când o să vrei la sanie va trebui să stai în casă. Vino azi! Poţi să fii fericită şi în casă, la căldură.

Fata ofta şi intra în casă fără inimă, pe ea o lăsa fulgilor s-o mângâie şi s-o răcorească. O păzea din dosul geamului, desenând cu degetul floricele pe care iarna le poleia imediat cu steluţe de gheaţă. Privirea rătăcea până dincolo de deal, peste o mare albă pe care doar fulgii de nea şi visele ei păşeau înlănţuite povestindu-i de un tânăr cu mustaţă abia mijită, piele albă ca laptele şi ochi negri ca păcatul. IMG_1982

Au trecut anii troienind vise. Sub bolta îmbătrânită şi parcă mai scundă stă o femeie cu cearcăne adânci şi zâmbet mic îngheţat pe buze. Ninge bogat, insistent, liniştit iar fulgii se-nghesuie să-i sărute obrazul ofilit şi palid. Sunt şi ei fericiţi că-şi regăsesc prietena de vis de odinioară. Umbriţi de pleoape chii se zbat sub avalanşa de amintiri ce se revarsă din cenuşiul cerului pe care-l poate atinge cu mâna. Visul cu ochi negri ca păcatul i-a murit. A fost ucis de ochii reci ai unui om fără inimă. Lacrimi calde şi sărate curg pe obraz şi se amestecă cu cele ale fulgilor ce încearcă să le îndulcească. „Lasă, fată frumoasă. Uite, noi suntem tot aici, să te mângăiem şi să-ţi ocrotim alte vise. Nu fii necăjită, o să venim după tine în fiecare an! Chiar dacă te părăsesc toţi, noi rămânem cu tine până la capăt! Promitem, promitem, promitem!”

-Ană, hai în casă, mamă! Vino să vezi dacă e fiert grâul ăla şi spune-ne ce să facem în continuare. Am curăţat destule nuci? Daica Ioana a frământat cozonacul, acu’ trebuie aprins cuptorul să-l coacem şi trebuie pus de colaci, fetiţă.

Pleoapele se ridică şi sufletul oftează. Casa e plină de femei acum, uşa veşnic deschisă nu lasă focul vioi al plitei să încălzească pereţii, geamurile înguste plâng cu pâraie lungi de abur. Maica nu mai este. S-a dus să doarmă somn adânc pe dealul cu cruci ascunse sub zăpadă. Ei i-a rămas broboadă neagră, o inimă frântă şi lacrima din colţul ochiului. Se scutură de zăpadă şi gânduri, îşi şterge ochii îşi apleacă umerii şi intră în casă. Îşi ia cu ea şi inima, nu mai are rost s-o lase fulgilor. Nu va prinde rădăcini în pământul îngheţat, nimeni nu e veşnic pe-aici. Visele sunt alte tinereţii, atunci au aripi largi, vultureşţi, pot să zboare libere. Dacă cineva le frânge trebuie să le aduni rana la piept şi să le ţii bine, în sân, la căldură.

-Mamii! Mi-e foame! Vreau cozonac!

-Acum, puiule! Aşteaptă să se coacă.

-Vreau cozonacul meu! Pe tot o să-l mănânc numai eu!

-Bine, iubita! Aşa o să fie, cozonacul tău va fi cel mai frumos şi o să-l mănânci pe tot.

-Mami, da’ Maica poate mânca din cozonac?

-Sigur, pitic! De asta îl şi facem.

-Da’ cum mănâncă, dacă e acolo, sub piatră? O dezgropăm?

-Nu, scumpa mea! Ea mănâncă cu sufletul! Sufletul ei vine şi se uită la oameni când mănâncă şi sunt mulţumiţi, îi ascultă povestind, se bucură că puişori ca tine îşi aduc aminte de ea şi se satură.

-Mami, dacă-i spun ceva, mă aude?

-Sigur, puiule! Sufletele aud totul. Şi gândurile le aud.

-Bine, mami. Atunci să ştii că o chem să mănânce din cozonacul meu.

-Cheam-o, o să fie fericită şi o să te sărute pe frunte ca atunci când erai mică.

Un pui de om cu păr de aur rupt din soare ce-i cade în bucle grele pe umeri şi ochi verzi ca iarba primăverii îşi poartă cu mândrie obrajii roşii printre picioarele femeilor strânse în bucătărie. Se urcă în pat, şterge geamul uşurel cu palma, lipeşte năsucul de el şi privind departe, peste deal, şopteşte „Te iubesc, Maică, să ştii. Să vii să mâncăm împreună, îţi dau eu.”

Fulgii se-nghesuie pe geam să atingă ochişorii ei verzi. Ochii sclipesc, nu pot fi atinşi. Aparţin altui anotimp. Fetiţa râde.

-Mami, uite ce de fulgi vor să intre în casă!

-Lasă-i afară, mami, acolo e locul lor.

-Mă duc eu la ei! Maica i-a trimis.

Cu fular roşu la gât mogâldeaţa, cât un ghemotoc de suflet azvârlit rotund în viaţă, râde graseind în ninsoare. O poveste veche s-a încheiat, una nouă se scrie. Viaţa merge mai departe sub alţi fulgi, cu alte vise.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Februarie 13, 2015 · 10:14 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s