Sfârşit şi început

de-ce-avem-cosmaruri-1280x800Stăteam acolo sub coroana învoaltă a părului din mijlocul curţii pe o margine de pat cu saltea de cârpe sub ploaia de săgeţi otrăvite şi nu mă puteam gândi la nimic. Capul îmi zvâcnea, urechile-mi erau pline de vârtejul sângelui ce-ar fi rupt barierele să iasă afară la aer şi în mintea mea se învârtea o singură întrebare: ce caut eu acolo, între oamenii aceia?

Noaptea se lăsase calmă peste sat şi-şi trimisese stelele pe pătura cerului să acopere oboseala zilei. Toată suflarea dormea, doar ei trei stăteau ca nişte păsări de pradă deasupra mea, ciugulindu-mi ochii cu clonţurile lor de oţel şi înfingându-mi pumnal după pumnal în inimă cu vorbe grele, dureroase. Îmi simţeam obrazul fierbinte, dureros amorţit, urechea stângă pulsa încinsă şi ei întindeau mâinile, gesticulau amplu, se împingeau unul pe celălat, se întreceau care să apuce să-mi arunce mai multe zoaie, să mă murdărească mai tare, să mă rănească mai de moarte.

Optsprezece ani. Îi aveam în palmele bătătorite şi mă uitam la ei ca la nişte străini care-mi vindeau minciuni. Optsprezece ani din viaţa mea, un mănunchi de zile chinuite adunate într-o tinereţe pierdută pentru totdeauna alături de acei oameni-ulii ce-mi ucideau acum sufletul şi-mi arătau poarta. Ce să fac eu acum cu tinereţea aia palidă şi epuizată de muncă şi prea multe griji? O priveam cu milă şi o vedeam cum moare în palmele-mi umflate de muncă. Nu eram în stare să îi aprind nici măcar o lumânare, nu puteam să vărs nici măcar o lacrimă pentru ea, chiar dacă ochii imi ardeau usturător sub clocotul lor.  Câtă risipă de zile şi nopţi, câte vise ucise în faşă pentru un trai iluzoriu! Ce căutam eu acolo, între şerpii aceia cu ochi injectaţi şi gurile negre larg deschise prin care-mi şuierau blesteme şi jigniri? Cine mai eram eu? Ce lanţuri mă ţineau ţintuită pe marginea aia de pat, sub ploaia de lovituri şi vorbe cu lama ascuţită?

Parcă abia acum mă trezeam după un somn de moarte ce m-a cuprins cândva, demult, când nimic nu prevestea norii negri ce aveau să abată furtuni nimicitoare pe cerul visurilor mele. Trecuseră peste mine uragane ce le smulsese şi le înecase în lacrimi unul câte unul. Cum de-am găsit atâţia ani puterea să-mi şterg ochii şi să clădesc alte şi alte vise lângă un om care acum se uita la mine desfigurat, cu ură şi ridica mâna să lovească iar şi iar- a câta oară? Am ridicat ochii şi totul mi s-a părut străin. Tot ce clădisem în atâţia ani de muncă mi-era inutil.

Într-un colţ de scară, pe treptele reci de ciment stăteau tăcuţi copiii, cu ochii în pământ. M-am uitat la mâinile lor firave, la fel de bătătorite ca ale mele, la umerii căzuţi ce purtau cruzi şi neputincioşi o povară mult prea grea şi m-am cutremurat. Cu ce-au greşit ei să suporte aşa ceva? De ce îi chinuiam şi ce viitor îi aştepta acolo? M-am agăţat de ochii lor larg deschişi ce priveau goi în întuneric încercând să înăbuşe lacrimi şi emoţii mi-am adunat puţinele puteri în pumnul încleştat. M-am ridicat, picioarele îmi tremurau şi m-am clătinat. I-am luat uşor de mână şi i-am trimis la culcare. Nu m-au privit. Erau supăraţi pe mine, pe lumea toată. Aveau dreptate, eu eram vinovată de tot ce li se întâmpla. Eu ar fi trebuit să deschid ochii şi să văd demult hăul deasupra căruia îi ţin suspendaţi şi paralizanta lor teamă.

Am ridicat ochii şi le-am privit tatăl. Pentru prima dată în optsprezece ani am văzut un străin hidos pe care-l dispreţuiam. Şi am ştiut că trebuie să plec. Era atâta linişte în mine ca-n ochiul tornadei, când totul în jur se învârte ameţitor, doar tu ai senzaţia că trăieşti într-o altă dimensiune înconjurat de toate acele obiecte zburătoare. Am strâns pumnii şi mi-am promis atunci în prezenţa milioanelor de ochi ce ne priveau din cer că nimeni, niciodată, nu o să ne mai facă se ne simţim atât de mici şi neputincioşi ca atunci. În acel moment am luat buretele şi am început să şterg încet, meticulos, tot ce scrisesem în cartea vieţii alături de omul care-mi era duşman şi care ştiuse să mă mintă ca nimeni altul. M-am întors şi am intrat în casă după copii. Au mai trecut câţiva ani până am încuiat uşa de tot şi am lăsat trecutul în urmă, însă  sufletul, eliberat,  mi-a plecat de acolo în acea noapte înaltă de toamnă.

Anunțuri

9 comentarii

Aprilie 17, 2015 · 8:29 am

9 răspunsuri la „Sfârşit şi început

  1. Ma doare de parca mie mi s-ar fi intamplat toate astea.

    Apreciază

    • Săru’mâna, Vienela. A fost greu şi urât, e greu şi acum de adus aminte şi de povestit. Anii trec, cicatricile rămân. Sper doar să fie o lecţie pentru fetele care întâlnesc astfel de oameni. Viaţa e mult prea frumoasă şi prea scurtă ca să-şi permită s-o irosească lângă ei.

      Apreciază

  2. ai fi putut s-o faci mai demult la primele semne? ce te-a mai retinut inca? in afara de faptul ca erai sub acoperisul lui si tu nu aveai unul, ce a mai fost, la ce te-ai mai gandit, la copii ca vor creste fara tata? ce considerente ti-au dictat ramanerea, poti sa-mi spui in ordinea importantei te rog?

    Apreciază

    • Draga mea, a fost un cumul de motive. Nici nu ştiu să-ţi spun care era mai important. Faptul că am rămas însărcinată imediat după nuntă, că eram un copil idealist pe atunci, că părinţii mei s-au asigurat că rămân legată acolo… S-au întâmplat multe încă de la început, dar e greu să-ţi spun în câteva cuvinte şi mă tem că dacă ţi-aş enumera motivele în ordine cronologică nu m-ai crede. Nici mie nu-mi vine să cred că le-am trăit pe toate când privesc înapoi. Cert e că amândoi copiii au venit prea repede, eu am rămas fără niciun venit şi fără niciun sprijin, ei făceau parte din cea mai puternică familie din oraş pe timpul acela şi mi-ar fi luat copiii dacă aş fi plecat. Ori eu asta nu am vrut, aşa cum nu am vrut nici să-i despart, să las acolo unul şi să iau unul cu mine. Am îndurat până când am reuşit să plecăm împreună fără să riscăm să ne despartă cineva.

      Apreciază

      • Ştii cum e? La început vine şi-şi cere scuze şi care în genunchi şi plânge cu tine promiţând că nu o să mai facă. Şi tu îl crezi, că oamenii nu au cum să fie cu adevărat răi, uneori au şi ceva bun în ei şi pot fi educaţi. Apoi te simţi umilită şi incredibil de vinovată. Ai senzaţia că toată lumea te arată cu degetul şi te ocoleşte, mai ales cân ai o familie întreagă împotriva ta, cum a fost cazul meu. Te acuzi, cazi, vrei să dispari. Dacă ai pe cineva să te asculte scapi, dacă nu, rişti să rămâi ancorată ca mine într-o existenţă fără orizont. Erau vremuri în care nu se divorţa aşa uşor, mai ales când la mijloc erau copii, vremuri în care o femeie agresată era considerată vinovată din start, nu stătea nimeni să se gândească la sufletul ei şi la ce visează ea. Eu am fost a nimănui. Şi-au trecut anii pe rând şi a trebuit să-mi smulg libertatea cu unghiile, cu dinţii, cu un preţ pe care multe nici nu l-ar putea concepe.

        Apreciază

      • vechea poveste a prejudecatilor parintesti, sa-si marite „bine” fata ca sa fie pe „picioarele ei” in loc sa-si doreasca sa-si puna fata mai intai pe „picioarele eii”. Te-a costat cam mult „siguranta” asta dar bine ca a trecut, iarta-i pe toti si treci mai departe…savureaza-ti fericirea si libertatea, n-ai de ce sa mai privesti in urma nici macar literar

        Apreciază

        • Ei, la mine a fost mult mai prozaic. Libertatea mea a costat 5000 de lei. Extrem de puţin, ziic eu.
          În fine, acum sunt iertaţi şi lăsaţi în urmă, uitarea e grea. Mai ales când problemele de sănătate de acum se trag din toate câte le-am tras atunci. Mă uit în oglindă şi mi-ei imposibil să nu-mi aduc aminte. E ca la cei ce-au stat în lagăr, s-au încrustat pe creier.

          Apreciază

  3. Ai un fel aparte de a povesti. Indiferent ce ai scrie, ai stilul tău pe care îl apreciez mult.
    Dureros şi greu de imaginat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s