Viaţa e frumoasă

Viaţa e frumoasă! – îmi spui cu rânjet superior.

Viaţa e frumoasă, trăieşte-o!- mă-ndemni atoateştiutor, plictisit .

Viaţa e frumoasă!- mă judeci cu ochi critic, convins că nu am reuşit nicicând să pătrund în adâncimea înţelesului acestui adevăr universal pe care doar proşti ca mine nu-l văd.

Viaţa e frumoasă?, te-ntreb.

Spune asta pruncului abandonat pe patul de spital ce plânge până învineţeşte de dorul braţelor de mamă. Repetă-i când, copăcel ridicat, priveşte cu ochi trişti prin camera goală, agăţat cu mânuţele de gratiile de fier ale închisorii cu miros de clor în care-şi işpăşeşte pedeapsa de a se fi născut.

Viaţa e frumoasă, îmi spui?

Mergi şi spune-o copilului murdar şi zdrenţuit ce-ntinge mâna să-ţi cerşească cu ochii strălucind de foame.

Viaţa e frumoasă, repeţi?

Spune-o mamei ce tocmai şi-a lepădat în groapa de pământ umed unicul fiu pe care l-a crescut singură. Întreab-o de ce ar vrea să poată schimba locul cu el.

Viaţa e frumoasă, îmi strigi?

Spune-o bătrânului suferind abandonat pe un pat de spital ce-i conştient că-şi va da ultima suflare fără niciun om drag la căpătâi, fără o mână blândă în care să tremure încet o lumină de ceară.

valurile vieţii- lucista.wordpress.com

valurile vieţii- lucista.wordpress.com

Viaţa e parşivă, îţi spun.

Îţi oferă cu generozitate mirajul ce-i atrăgea pe marinari în larg şi pe însetaţi în deşert. Te ridică, te-mpinge de la spate, te face să crezi că poţi muta munţi cu mâinile goale. Îţi dă aripi şi te face egoist.

Tu, numai Tu din toţi poţi zbura! Îi vezi pe ceilalţi pigmei şi tot ce-i în jurul tău dispare, nu există decât culori pe care ea, hoaţa, le amestecă şi le aşează curcubeu deasupra existenţei tale. Te face să te crezi important, apoi îţi taie aripile şi te lasă să cazi singur. Îţi întoarce spatele, nemernica şi nu o mai interesează nici cum cazi, nici cu ce traume rămâi în cădere.

Nu, viaţa nu-i frumoasă. Viaţa e o continuă luptă. Viaţa e sadică, te-mpinge de la spate şi te bagă cu forţa pe poarta morţii, sora ei bună. Te loveşte, te îngenunchiază, te răneşte, apoi te ridică şi te obligă să mergi mai departe aşa, cu sângele şiroind după tine, cu tălpile pline de răni, cu ochii vineţi.

Abia atunci când rămâi singur te lasă să ridici capul şi să priveşti în jur. Da, există alţi oameni şi alte existenţe în afara ta! Unele mai bogate, altele mai sărace, unele mai umile, altele mai opulente.

Abia atunci deschizi ochii şi-ţi dai seama că lucrurile nu sunt chiar aşa cum ţi-ai închipuit. Că frumuseţea nu vine aşa, de una singură să-ţi poleiască viaţa ta, doar pe a ta. Că fericirea stă în lucruri simple: într-o adiere de vânt, un val ce-ţi sărută talpa, o privire de copil ce ştie că-l vei ocroti, doi ochi de căţel ce-ţi sunt recunoscători, mângâierea unui animal ce-ţi răspunde cu înţelegere şi afecţiune, în aripa unui fluture, petala unui trandafir, parfumul unui crin, măreţia unui tei plin de floare, sărutul cald al persoanei iubite, zâmbetul strâmb pe care l-ai smuls unui om posac, căldura ce-ai adus-o în inima unui om trist, strălucirea din ochii nevoiaşului caruia i-ai întins mâna la nevoie, ajutorul dezinteresat pe care l-ai dat într-un moment oportun şi care te-a costat puţin, dar ţi-a adus în viaţă oameni ce se gândesc la tine cu respect şi recunoştinţă .

De înţelegi să aduci în existenţa ta toate acestea, viaţa pe care ai poleit-o cu ele poate deveni frumoasă. Frumuseţea nu e a ei, e a ta, omule şi nu stă nici în avere, nici în case sau maşini scumpe, nu stă în bani, operaţii estetice, haine de firmă, slujbe cu care să te lauzi, nu se poate cumpăra. Sălăşluieşte în sufletul celui ce ştie să dăruiască fără să aştepte nimic în schimb.

Îmi spui să-mi refac viaţa şi să trăiesc, tu, cel care nici nu realizezi cât de fals exişti şi cât de strâmbe îţi sunt valorile? Poate fi refăcut ceva ce nu e stricat? Şi dacă e spart ulciorul, îl poţi lipi şi poţi merge la izvor cu el să cari apă pretextând că e nou şi nefolosit?

 

Anunțuri

3 comentarii

Iunie 10, 2015 · 9:34 am

3 răspunsuri la „Viaţa e frumoasă

  1. Ani de zile am incercat sa ajut. Degeaba. Unii vor doar sa primeasca. Crede-ma.
    Eu am deschis ochii. Copiii mei, Catelusa mea, pisicile mele, cartile mele, toate au devenit importante. „Egoism” curat. Plus cele 4 capsuni de pe balcon 🙂
    Sunt sigura ca si tu ai gasit calea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, normal! Crezi că eu nu am întâlnit grămadă din ăştia? Am învăţat să-i cunosc şi să stau deoparte data viitoare când au nevoie. Nu pot însă să nu întind o mână dacă văd că cineva chiar are nevoie de ajutorul acela mărunt poate, dar tare important pentru el. Aş ajuta chiar mai mult de-aş avea posibilitatea. Şi recunoştinţa de după recompensează tot efortul. Plus mulţumirea sufletească pe care o simt eu când văd acea mulţumire. Şi da, în multe privinţe şi eu am devenit egoistă. Pentru că merit 🙂 Glumesc. Familia mea e singurul lucru palpabil pe care-l am pe pământul ăsta, ea este şi va rămâne totdeauna pe primul loc pentru mine. Asta incluzând şi animăluţele şi cărţile şi florile.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s