Panseluţe, golani şi Valea Jiului

Am fost weekend-ul trecut în Valea Jiului.

Peisajul e de vis, dar nu despre asta veau să vă povestesc, ci despre locuri şi oameni.

Am poposit sâmbătă seara în Hunedoara. Un orăşel cochet şi înfloritor cândva. Azi nu mai e decât o umbră palidă ce încearcă să-şi amintească de ceea ce-a fost cândva. Nici Dumnezeu nu i-a ajutat anul ăsta. Toată natura suferea, praful plângea ridicat în aer după un strop de ploaie, câinii alergau bezmetici cu limbile scoase căutând să-şi potolească setea cumva. Spaţiile verzi lăsate în paragină şi parcul central atât de uscat, că aveai vaga senzaţie că te afli într-o altă dimensiune unde şiruri întregi de bănci aşezate pe alei însorite într-o pajişte pârjolită gem sub greutatea oboselii ocupanţilor lor. Şi ele obosite de atâta căldură şi soare. Blocuri ponosite, faţade stricate, multe magazine cu vitrine prăfuite şi decolorate de soare.

Am căutat timp de o oră o farmacie deschisă, să-mi pot lua un antiinflamator. Toate erau închise. Am avut surpriza să citesc pe uşi că hunedorenii nu au voie să se îmbolnăvească în weekend după ora 16. Probabil că la ei aceasta e ora de la care ar fi indicat să ceri ajutorul preotului când începe să-ţi fie rău.

Locuitorii din zonă? Calzi, cu vorba blândă, politicoşi, calmi, zâmbitori. Nu ştiu dacă v-am spus că iubesc vorba acestor oameni, molcomă şi dospită ca pâinea caldă scoasă din cuptor şi al lor „domniţă dragă” ce-ţi topeşte sufletul. Am întâlnit şi un român fericit, dar despre el vă voi povesti altădată, pentru că vreau să-i dedic un articol doar al lui.

A doua zi am urcat către Petroşani, oraşul dintre munţi al minerilor. Inutil să vă spun că ne-a întâmpinat cu ochiuri de geam prăfuite, cu rugină, ferestre oarbe ale căror geamuri le părăsiseră demult, blocurii cenuşii cu tencuiala învechită şi tristă şi un imens târg de vechituri în care oamenii îşi întinseseră direct pe asphalt de-a lungul unei străzi marfa ponosită la mâna a doua. Faimoasele mine cu care ne lăudam odinioară oftau părăsite dintre stânci. Mi s-a aşezat ca o piatră pe inimă.

Mi-am adus atunci aminte cât furnicar de oameni cu feţe negre de praf de cărbune era pe vremuri acolo, cât de liniştiţi trăiau şi cât de bine îi răsplătea statul roman pentru munca depusă. Ştiuseră să-şi ceară drepturile şi să-şi impună voinţa. Erau o forţă, împreună. Apoi cât de patrioţi s-au dovedit când au răspuns toţi ca unul la chemarea întâiului om în stat atunci cănd acesta îşi simţea “democraţia” ameninţată de o mână de golani ce ocupaseră ilegal piaţa universităţii şi îndrăzneau să-i  strige de acolo să plece. Cum s-au organizat ei şi au umplut trenurile până la refuz, tremurând de indignare. Nici măcar nu au mai trecut pe acasă să se schimbe şi să se spele, să arate şi ei a oameni!

Au plecat aşa, cu ochii strălucind sub stratul de cărbune, cu salopetele murdare, căştile de miner pe cap, răngi şi târnăcoape în mână să ne salveze libertatea strălucitoare pe care ne-o promitea atunci FSN.  Nici de mâncare nu le-a trebuit, le-au fost suficiente sticlele de pălincă ce îi ajutau să suporte iadul subteran.

La fel de determinaţi şi organizaţi au coborât în gara de nord şi au început să împartă tovărăşeşte lovituri în stânga şi-n dreapta, în capetele celor ce păreau suspect de tineri şi de încrezuţi. Golanii ăştia trebuiau stârpiţi din rădăcină, smulşi ca pirul din adâncul pământului, ca neam de neamul lor să nu mai ridice capul şi să iasă la lumină. Ş ice frumos se adunaseră bucureştenii serioşi pe margine să-i aplaude şi să le spună “bun venit” cu speranţă şi încredere şi cum le rezervaseră ei toate cârciumile din centru, care stăteau deschise doar pentru ei.

Aveau conducători “luminaţi” şi extrem de bine instruiţi, care ştiau ce trebuie să facă şi cum să-i conducă cu mână de fier. În Piaţa Universităţii, pe străzi, la sediile PNŢCD, PNL Câmpeanu, toţi “destabilizatorii” şi-au luat porţia lor de corecţie.

Nu le-a trebuit prea mult să-i împrăştie pe flămânzii ăia ce beau şi se drogau în corturile întinse lângă universitate, chiar în ochii străinilor din Intercontinental. Nişte needucaţi! Nişte fluieră vânt! Nişte nespălaţi, domniţă dragă! Nu le-au spus lor conducătorii, oameni de încredere, serioşi, îmbrăcaţi la costume, proaspăt bărbieriţi şi mirosind frumos, la lavandă fină? Nu i-a trimis însuşi conducătorul suprem, direct din balconul guvernului să meargă “ să cureţe Piaţa Universităţii”?  Cum să nu-i creadă?

Pe tinerii ăia nespălaţi i-au măcelărit şi i-au împrăştiat repede. Până-n gaură de şarpe i-au urmărit! Până-n cărţile din biblioteca Universităţii i-au căutat, nimic nu a mai rămas întreg, nimic nu a scăpat ochilor lor vigilenţi! S-au umplut străzile cu sângele lor ca la revoluţie, domnule dragă! S-a terminat repede şi cu calculatoarele tărăniştilor şi cu imprimantele lor în culori de pe care trimiteau afară informaţii vitale pentru ţară! Până seara străzile erau goale.

Poate credeţi că au lăsat totul aşa şi au plecat mulţumiţi către casă, dar vă înşelaţi, să ştiţi. Minerii erau oameni responsabili şi muncitori. Au spălat cu grijă trotuarele, au adunat gunoaiele lăsate în urmă de golanii ce s-au împrăştiat ca potârnichiile încercând să-şi salveze viaţa, au săpat spaţiile verzi şi au plantat până şi panseluţe gata înflorite. Lună a rămas totul în urma lor! Exact aşa cum i-a rugat conducătorul suprem. Păi ei nu se jucau cu lucruri serioase, domnilor dragă! La mineri cuvântul dat era cuvânt, ortacul ortac, aşa să ştiţi! De aceea le-a şi mulţumit călduros conducătorul suprem cu zâmbetul lăţit pe toată faţa. Călduros le-a mulţumit şi le-a dat liber să se ducă la casele şi familiile şi minele lor. Îşi împliniseră cu success sarcinile trasate, sigur vor veni şi recompensele, patria le era recunoscătoare!

Apoi… apoi au primit prime şi măriri de salarii şi grupe de muncă şi salarii compensatorii, dacă au vrut să plece. Apoi au venit “investitorii strategici” şi le-au oferit cu generozitate disponibilizările, multe şi repetate disponibilizări. S-au bucurat. Şi-au luat banii grămadă, s-au dus în satele de baştină şi şi-au ridicat vile şi şi-au luat maşini scumpe. Conducătorul suprem s-a ţinut de cuvânt, nimic de zis. Doar că… banii s-au terminat repede şi acum minele s-au închis şi oraşele au sărăcit, izvorul bunăstării s-a colmatat şi robinetul a secat până la urmă. Se spune că până şi pământul şi-ar fi ascuns cărbunele sub munţi de steril.

Ceva parcă nu a mers cum trebuie, dar nu ne putem da seama ce, domniţelor dragi şi domnilor dragilor. Ceva ce oamenilor simpli, ce şi-au făcut “datoria” le scapă. Ne-o lămuri vreodată conducătorul suprem cu zâmbetul lui celebru lăţit pe toată faţa? Vom afla ce-a stat în spatele tuturor promisiunilor gogonate pe care ni le-a făcut şi ce i-a agitat atunci atât de tare pe tinerii ăia de s-au golănit dintr-o dată? Parcă acum îşi dau seama până şi minerii că erau pe acolo şi nepoţi de-ai lor pe care-i ştiau bine şi nu erau deloc golani acasă! Panseluţele au rămas, frica a rămas, nemulţumirea a rămas, resemnarea s-a aşternut peste toate. Morţii au putrezit dar sufletele lor încă mai cer dreptate. O strigă până şi pereţii coşoviţi ai blocurilor de pe Valea Jiului, ferestrele oarbe şi gurile căscate ale minelor rămase părăsite, o strigă până şi Jiul în curgerea lui învolburată către câmpii însorite.

Un comentariu

iunie 13, 2015 · 11:52 am

Un răspuns la „Panseluţe, golani şi Valea Jiului

  1. ♥ ڿ✿♥*✿ڿڰۣڿ✿♥ ڿ✿♥*✿ڿڰۣڿ✿♥ ڿ✿♥*✿ڿڰۣڿ✿♥ ڿ✿♥*✿ڿڰۣڿ✿♥ ڿ✿♥*✿ڿڰۣڿ✿
    Buna dimineata prieteni dragi ! Va doresc sa aveti o zi asa cum o doriti fiecare,frumoasa,fara stres,cu multa pofta de viata !Pupici !
    Good morning, dear friends! I want to have one day as we want every beautiful, stress-free, with plenty of zest for life! Kisses!


    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s