„Acasă” pentru un suflet

Vineri, caniculă, aglomeraţie, blocaje, nervi. De când aştept maşina 300, nici nu mai ştiu.  Doar spatele mă doare îngrijorător de tare. Vine, în sfârşit. Căldură insuportabilă, aglomeraţie, nervi, mirosuri. E vară, ce naiba!

La piaţa Domenii urcă pe uşa din faţă o doamnă trecută bine de prima tinereţe, cu un copilaş de 5-6 anişori de mână. Doamna blondă, el mai tuciuriu.

Aveau sacoşele pline şi mergeau către casă. Doamna exagerat de îndatoritoare, veselă şi vorbăreaţă, puştiul din ce în ce mai întunecat, de parcă, cu fiecare km parcurs, i se înecau pe rând, una câte una, toate corăbiile.

De pe scaun, o doamnă l-a întrebat dacă vrea să se aşeze. El a pus capul în pământ şi a tăcut.

  • Staţi liniştită, că rămânem în picioare. Coborâm la a doua.
  • Da-l văd cam supărat, poate îi e rău.

Doamna blondă îşi trece mâna prin părul închis al băiatului. Acesta nu schiţează niciun gest. Stă cu privirea în pământ şi tace posomorât, ca şi până acum. În mână cară o sacoşă de plastic un pic cam prea plină pentru puterile lui. O ţine strâns, cu grijă.

  • Nu-i e rău, mai degrabă se teme că i se topeşte îngheţata pe căldura asta! Aşa e Cătăline?
  • Lasă că nu se topeşte! Şi dacă se topeşte, o pui la congelator când ajungi acasă şi o mănânci după ce îngheaţă la loc! – se bagă veselă în vorbă doamna ce-a vrut să-i cedeze locul. Poate e fericită că a rămas totuşi pe scaun.  Cătălin tace la fel de posomorât.

  • Da’ ce eşti aşa de posac, iubitule? De ce nu vorbeşti deloc?

  • Cătălin tace. Nu priveşte nici la una nici la cealaltă, doar ţine strâns în mână punga cu bunătăţi. Veselia şi atenţia exagerată a doamnei blonde îl lasă rece. Ca şi cheful de vorbă a celeilalte. El se gândeşte la îngheţata care se topeşte, la dulciurile din plăsuţă, la ziua de mâine când va ieşi în parc, se va bucura de libertate şi poate va mai mânca o îngheţată, şi o prăjitură însiropată, poate… Se va simţi „acasă”  două zile. Se va întoarce apoi la viaţa lui de zi cu zi, la camera în care stă cu alţi copii la fel de trişti, la educatoare şi îngrijitoare plictisite şi nervoase, care-l judecă şi-l strigă „ţigane”.

    Din când în când, câte o doamnă veselă şi exagerat de atentă, vine să-l ia acasă pentru două zile, să-i arate cum se trăieşte într-o familie „normală” şi-l duce înapoi. În fiecare luni e la fel.  Îi place „acasă”, dar niciun „acasă” nu e pentru el. Toate sunt doar de două zile, după fiecare se întoarce şi aşteaptă o nouă plecare, o altă doamnă blondă care să-i ofere cu dărnicie dulciuri, jucării, îngheţată şi vorbe frumoase, multe vorbe frumoase.

    sursă imagine citynews.ro

    sursă imagine citynews.ro

    Nu ştiu cine a gândit programul ăsta de iluzionare a copiilor instituţionalizaţi, dar îi pot spune eu că e de rahat. E ca şi cum l-ai minţi de fiecare dată că va fi bine, că una din familii îl va opri şi pe el, că va avea o familie care să-l iubească şi să-l accepte aşa cum este, care să-i îndrume paşii şi să-l răsfeţe zi de zi. Şi apoi îl arunci cu sadism înapoi, să-i arăţi că viaţa nu e nicidecum un vis frumos, ci o permanentă stare de alertă, că părinţi pot avea alţi copii, nu şi el, că oamenii se pot preface câteva zile, ca apoi să-i uite până şi numele.

    Priveam la feţişoara lui tristă, prea tristă pentru un copil atât de mic şi mă întrebam cum naiba de nu vede nimeni cât suferă aceşti copilaşi. Ce vină au ei că mamele lor au fost atât de iresponsabile? Ce vină au ei că s-au născut într-o societate strâmbă în care nimeni nu i-a vrut?

    Nu credeţi, dragi politicieni, că ar fi mult mai bine dacă aţi modifica naiba legea aia a adopţiilor atât de strâmb şi iresponsabil făcută, astfel încât o familie fără copii să nu mai aştepte ani în şir aprobarea pentru a adopta, iar copiii să nu ajungă tăcuţi, trişti şi blazaţi în instituţii în care nimănui nu-i pasă de ei? N-ar fi mai corect pentru ei şi pentru psihicul lor să ajungă cât mai repede „acasă”, decât să ne jucăm de-a uite casa-nu e casa pe nervii lor mititei?

    Anunțuri

    Un comentariu

    Iunie 14, 2015 · 7:47 am

    Un răspuns la „„Acasă” pentru un suflet

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s