Ziua cea mai lungă

Un corb cu pene cenuşii împlineste azi o sută şi cincizeci de ani. A coborât ieri din primul platan, şi-a scuturat penele, a întins în lături aripile largi, a pus capul în piept, ciocul uriaş în pământ şi a croncănit mândru de trei ori. „E ziua mea”, mi-a spus, privindu-mă în ochi cu două mărgele negre cu care privea lumea cu înţelepciune, de la înălţimea celor una sută şi cincizeci de ani împliniţi.

„Sunt tânăr, doamnă, nu mă privi aşa, cu condescenţă! Ştiu, vouă vă par matusalemic, de-o vârstă cu lumea voastră măruntă, dar eu sunt tânăr îţi spun şi-s cel mai frumos din oraşul acesta! Toate ciorile se vor aduna deasupra plopilor  deseară şi-mi vor cânta în cor „La mulţi ani!”. La mulţi ani, auzi! Ha, ha, ha!

Sunt tânăr, doamnă! În neamul meu acum începe viaţa! Deseară mă-nsor! O să-mi iau o cioară neagră tăciune, o cioară mustăcioasă de o sută de ani şi-o voi duce în cuibul meu, de pe cea mai înaltă creangă din cel mai bătrân salcâm din parcul acesta! O s-o fac mireasa mea şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi!

Sunt tânăr, doamnă! Nici peste o sută de ani nu voi fi bătrân, voi putea să-mi întind aripile la fel ca acum, să zbor deasupra cuiburilor de cuci şi deasupra caselor voastre în care vă retrageţi să vă consumaţi nefericirea şi însingurarea! Voi merge şi voi croncăni la fereastră iar babe stafidite mă vor goni superstiţioase, crezând că vin să le vestesc moartea. Le voi râde în nas şi-mi voi întinde aripile spre zări înalte, lăsându-le să-şi macine frica în casele lor apărate de geamuri ce nu se deschid niciodată.

Sunt liber, doamnă! Îmi întind aripile şi plec croncănind încotro mă poartă gândul. Azi sunt aici, vorbind cu tine, mâine peste lanuri de grâu date în pârg vânând şoareci fricoşi ca voi. Îmi râd de vieţile voastre mărunte pe care le îngrădiţi cu tristeţi şi cutume temându-vă ca nu cumva, odată lăsate libere, sufletele să-şi ia zborul către alte zări. Da, le-ar creşte aripi, doamnă! Le-ar creşte aripi şi-ar zbura în înaltul cerului ca noi, cele mai libere păsări de pe pământ! Şi-atunci am fi nevoiţi să le vânăm, să nu cumva să ne eclipseze măreţia cu strălucirea lor.

Sunt unic, doamnă! Până şi cerul mă sărbătoreşte înalt şi albastru în fiecare an!

Sunt liber, doamnă! Voi toţi veţi fi oale şi ulcele când eu şi copiii mei vom împărăţi lumea şi vom croncăni mândri de pe vârfurile copacilor atunci când nimeni nu-şi va mai aduce aminte c-aţi fost şi voi cândva,  odată pe pământ.

Sunt mândru, doamnă! M-am născut în cea mai lungă zi, până şi soarele a sărbătorit îmbătat cu apă rece naşterea mea! De dragul meu stă în fiecare an o oră în plus pe cer, de dragul meu vine vara în fiecare an! Sunt mândru, doamnă! Sunt cel mai frumos dintre voi! La ziua mea se-adună corbi din patru zări!”

Lacustră

Lacustră

Stau zgribulită în patul meu de lângă fereastra cu castan şi mă tem să închid ochii să adorm. Sunt seri cu întuneric ce-ţi fură sufletul şi-l duc departe, în lumea cealaltă, unde nu-i nici întristare, nici suspin, nici măcar tinereţe fără bătrâneţe. Cerul s-a mâniat, acum plânge mărunt, mocăneşte, trist şi rece, ca-ntr-o poezie de Bacovia. Undeva, în cel mai mai bătrân salcâm din oraşul acesta un corb şi-a luat nevastă tânără de o sută de ani. E ziua lui şi se adună să-l sărbătorească corbi din toate cele patru zări. Pentru el, vara vine azi deghizată în toamnă şi soarele plânge cu toate orele lui uitate pe cer.

Mâine va veni spălat şi dichisit să-mi croncăne la fereastră. Soarele va străluci din nou, doar viaţa mea, a ta, a lui, a voastră, va mai fi pierdut încă o zi în scurtul ei drum către nicăieri. Pe străzi furnicile-şi construiesc bărci din frunze de tei  navigând ude către micile lor locuinţe lacustre.

12 comentarii

iunie 21, 2015 · 4:23 pm

12 răspunsuri la „Ziua cea mai lungă

  1. frumoasa poveste cu iz de reflectie asupra vietii…seara frumoasa

    Apreciază

  2. Ahhh, de Pittiş am vrut să scriu şi eu. 😀
    Minunat scris, Lucia!!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Era un corb din povești, precum corbii din toate poveștile. Cei din natură -cam 22 de ani speranță.

    Apreciază

  4. ovi

    minunat…
    minunata-i tineretea, la orice numar de ani ar fi ea…
    mereu sa ramai asa… cu aripile visului frumos desfacute in adierea de viata…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s