Paradoxuri

Trăim timpuri ciudate.

  • Ne ridicăm biserici de zid şi uităm să ridicăm biserici în  suflet. Mergem la slujbă să bârfim pe margine cu amici de ocazie, nu pentru a ne ruga şi reculege. Plătim acatiste şi înjurăm în curtea bisericii că au fost scumpe. Ne rugăm pentru bunuri materiale, nu pentru sufletul nostru.
  • Judecăm fără să ştim adevărata faţă a lucrurilor. Nu vedem niciodată bârna din ochiul nostru, doar firul de nisip din ochiul celorlalţi. Sau poate că bârna ne deformează vederea.

  • Ne întindem orgoliile dincolo de propria umbră şi ne doare când cel de alături le atinge din greşeală.

  • Ne depărtăm de oameni fără să ne apropiem de noi. Uităm că viaţa asta e doar cât o clipire de gene, cât o bătaie de aripă şi trebuie savurată pe îndelete, aşa cum savurezi o lingură de îngheţată în arşiţa verii, atunci când nu ai voie dulce.

  • Ne dăm cu părerea despre orice, indiferent dacă subiectul ne este cunoscut sau nu. Suntem deţinătorii adevărului absolut şi e vai de cine încearcă să ne contrazică. Ce argumente? Dacă aşa spunem noi, sau mircea badea, sau  mai ştiu eu ce gurist în vogă, aşa este.

  • Votăm de fiecare dată cu cine nu trebuie. Pentru că-l cunoaştem, pentru că vorbeşte frumos, are vorbele la el, are cravată şi costul de firmă. Nu l-am văzut niciodată în pantaloni scurţi şi tricou, om serios, cu tunsoare regulamentară şi ţinută impecabilă ce naiba! Ce dacă fură? Cine nu fură în ziua de azi? Ce dacă minte? Cine nu minte? Ce dacă nu a onorat nicio promisiune electorală în 25 de ani? Ştim noi cum să ne descurcăm şi fără să ajutorul lor.

  • Dăm şpagă la doctor, asistente, femeia de serviciu, învăţătoare, profesori,  la poştă, la magazin, la şoferul de taxi, la cel de pe ambulanţă, la firma de pompe funebre, la gropar. Apoi ne plângem că-i viaţa scumpă şi toţi sunt escroci, nu ridică un pai dacă nu le dai.

  • Luăm pentru că ni se cuvine, nu pentru că cineva s-a obosit să facă un serviciu sau un lucru pentru noi. În consecinţă nu mulţumim niciodată, ba mai şi înjurăm printre dinţi, să se vadă că suntem nemulţumiţi de aşa servicii proaste, de aşa calitate îndoielnică, de aşa lucruri puţin trainice.

  • Suntem cei mai buni politicieni pe băncuţă, la umbră, sau la adăpostul monitorului pe reţelele de socializare. În realitate, totul se reduce la interesele personale, mici, meschine, insignifiante.

  • Nu facem nimic din ce-ar putea să solicite efort fără a ne aduce un beneficiu imediat. Dacă e de muncă, mai bine nu.

  • Lăsăm pământul în paragină şi cumpărăm legume de la magazin. Nici pâine nu mai facem, nici cozonac de sărbători. Nu sunt brutării şi patiserii pe toate drumurile? Ce contează că produsele lor nu au niciun gust? Măcar sunt aspectoase, arată bestial!

  • Ne plângem că suntem săraci, că nu avem bani, nu avem din ce trăi, din ce ridica şcoli, din ce face drumuri, dar străzile sunt veşnic blocate de maşini, terasele pline, palatele cu turnuleţe au răsărit ca ciupercile după ploaie, peste tot, ca şi bisericile cu turle aurite.

  • Ne luăm modele dintre vedetele tv şi facem vedete doar agramaţi şi piţipoance. Punem preţ pe haină, niciodată pe creier. Ne punem extensii de păr, silicon în buze, în sâni, în fese, dar avem creierul cât o nucă de cocos. Neted la fel. Oricum, diplomele se dau pe bani, sunt la ofertă. Care mai vrea, care mai doreşte? Una, două, trei, licenţă, masterat, doctorat.

  • Cumpărăm haine de firmă, cu inscripţii strălucitoare, poşete şi pantofi cu platformă de mii de euro, dar nu intrăm niciodată într-o librărie. Cartea ni se pare extrem de scumpă. E adevărat că şi dacă s-ar vinde la preţ de hârtie igienică tot scumpă ni s-ar părea.

  • Organizăm nopţi ale muzeelor, ca exponatele lor să mai vadă din când în când şi chipuri de oameni ce se calcă în picioare pe podelele lustruite. În restul anului taxa de intrare e prea scumpă, e mai ieftin clubul, cu fumul lui, băutura tare şi muzica urlată.

  • Ne călcăm în picioare când se dau cărţi gratis. Nu că am citi, nu că ne-ar interesa vreun autor, sau titlu, ci pentru că-s gratis. Să luăm şi noi două-trei bucăţi acolo, să fie, că nu cer de mâncare.

  • Ne înghesuim la promoţiile marilor retaileri. Nu contează că preţurile promoţionale au adaos comercial de 200% şi  sunt de cea mai proastă calitate. Nici că pentru banii ăia am mâncat parizer din plastic cu pâine plină de aer un an întreg, ca să punem un ban deoparte. Tigaia contează!

  • Cumpărăm agrafe de la farmacie, genţi de la librării şi cărţi de la raioanele de electrocasnice. Şi băutură de peste tot.

  • Toţi ştim cel mai bine ce trebuie făcut, dar nu facem niciodată nimic. Lăsăm să facă alţii, odihna noastră e importantă. E greu să munceşti cu creierul, să dai idei, chiar dacă habar nu ai cum se duce un proiect la final.

  • Facem copii pentru că aşa e în trend şi-i învăţăm să fie superficiali. Ca noi. Îi învăţăm să înjure, să-şi ţugoaie buzele când fac poze, să se îmbrace doar cu haine de firmă, să se machieze de la 5 ani. Le luăm tabletă la doi ani şi smartphone la 6. Le plătim bone filipineze, şcoli particulare, profesori particulari şi facem scandal dacă vreun profesor rupt în fund le dă notă mică.

  • Coafezele, manechiuristele, stilistele, maseorii, instructorii din  sălile de sport, nutriţioniştii făcuţi la apelul de seară sunt mai bine bine plătiţi decât doctorii sau profesorii. Ne trebuie muşchi, nu creier. Ne trebuie unghii, nu inteligenţă.

  • Mâncăm două frunze de salată cu două picături de lămâie, bem apă chioară, ca nu cumva scheletul nostru siliconat să depăşească vreodată greutatea ideală. Care e un pic mai mare ca a unui cadavru stafidit deja. Oricum, calota craniană ascunde doar aer în spatele ochilor rimelaţi, sub părul oxigenat şi plin de meşe. Dacă ar conţine heliu, am şti zbura. Uau, ce mişto ar fi! De ce fată, nu ne-am gândit noi la asta până acum!

Şi lista poate continua cu ce vreţi voi să adăugaţi.

Trăim vremuri ciudate într-o lume plină de superficial şi plastic, ca produse chinezeşti care au invadat piaţa. Două la preţ de unul, direct din Dragonul Roşu. Sau poate aşa au fost dintotdeauna şi doar mie mi se pare acum anormal.

Anunțuri

33 comentarii

Iulie 1, 2015 · 9:32 am

33 de răspunsuri la „Paradoxuri

  1. Şi atunci, pe bună dreptate, mă întreb şi eu „cât să ne mai rabde pământul?

    Apreciat de 1 persoană

  2. suntem oameni. pana si zeii au gresit.

    Apreciază

  3. Așa a fost dintotdeauna. Nimic nou sub soare. Poate diferă doar proporțiile. Sau poate că acum tehnologia ne ușurează accesul la rele și o comitem mai des și mai grav.

    Apreciază

    • Oare, chiar aşa a fost tot timpul? Parcă ne mândream cândva cu alte lucruri…

      Apreciază

      • Mda, memoria e selectivă. Lucrurile rele sunt uitate sau apar estompate suficient de mult ca, prin „ștergerea” detaliilor, să ne pară acceptabile. Mi-o amintesc pe bunica povestind de foametea de după război. Nu atât lipsa hranei părea să o fi deranjat cel mai rău. Spunea ceva gen „În zile dintr-astea vezi tot răul din om” Asta era ceea ce o durea cel mai mult atunci când rememora acea perioadă de timp. Și nu te pun să-mi faci o listă cu lucrurile cu care „ne mândream”. Fiindcă ți-aș opune o listă cu lucruri de care ar trebui să intrăm în pământ de rușine. Care crezi că ar mai „voluminoasă” ?

        Apreciază

        • Vezi tu, eu cred că am trăit oarecum pe lângă vremuri tot timpul. În adolescenţă eram mai mult aeriană, decât practică şi pragmatică. Eu munceam fără să mă oblige nimeni, cu plăcere, când fetele celelalte ieşeau în oraş sau se hârjoneau cu băieţii printre gratiile ferestrelor la cămin. Eram pretutindeni şi niciunde, o fată a netimpului ei. Dar eram veselă, râdeam mult, puteam vedea şi ce e frumos în ceilalţi. Ba o lungă perioadă de timp numai asta am văzut. Şi oamenii erau frumoşi pentru mine, indiferent cât de morocănoşi şi egoişti erau în realitate.
          Nu, n-am uitat partea urâtă. Nici bârfele nesimţite care m-au rănit până la sânge atunci, nici de ce am ales să plec fără să mă uit înapoi. Asta pentru că nenorocita mea de memorie nu uită încă nimic. Niciun amănunt. Totuşi, parcă noi, generaţia aia care s-a ridicat atunci eram ceva mai idealişti, mai cu ţeluri înalte, voiam să ne depăşim condiţia, eram rebeli, dar în sensul bun, constructiv al expresiei. Acum nu ştiu unde au dispărut cu toţii sub muntele de blazare care s-a abătut peste noi şi cum de am lăsat cale liberă doar scursurilor de odinioară.

          Apreciat de 1 persoană

        • Generația ta (și-a mea) avea țeluri atât de înalte încât dacă nu interveneau străinii și acum eram sub comuniști. Probabil președinte ar fi fost astăzi Nicușor Ceaușescu.

          Apreciază

        • Poate că ai dreptate. Ti-am zis că eu am fost mai aeriană şi sunt mai idealistă de felul meu. Generaţia mea şi a ta e totuşi cea care a făcut posibilă căderea lui Ceauşescu şi duce greul azi. Străinii nu ar fi putut face nimic fără revolta tinerilor de atunci. Că ne-am lăsat încălecaţi de colegii de generaţie ai lui Nicuşor Ceauşescu, denotă doar lipsa noastră de experienţă, nu de ideal.

          Apreciază

        • Exagerezi. Tinerii de atunci au fost simplă carne de tun. Victime colaterale ale unei schimbări de regim pusă la cale de alții.

          Apreciază

        • Nu am afirmat altceva. Simplul fapt că au ieşit în stradă denotă că şi-au dorit schimbarea şi au luptat pentru ea cum şi cu ce s-au priceput în momentul respectiv. Faptul că au ajuns carne de tun nu denotă decât nemernicia celor ce au pus la cale lovitura de stat şi naivitatea noastră. Nu uita cum am fost crescuţi şi de câtă informaţie dispuneam atunci.

          Apreciază

        • Voi lăsa un comentariu lung. Sper să nu te superi. Tu ai scris în postare despre nenorocirile din prezent. Constantinopolul a căzut sub turci acum mai bine de 500 de ani. La acea vreme un călugăr identifica ceea ce ulterior au fost numite „cauzele duhovnicești ale căderii Constantinopolului”. Știu, sunt diferențe. Și sunt oarecum anacronice, multe dintre ele. Dar ia citește și vezi, similitudini sunt ? Recunoști acolo păcate peren perpetuate și actuale identificabile și în ceea ce ai scris tu ?
          „Daca cineva, vazand vizitele pedagogice pe care Dumnezeu ni le face, este nedumerit, sa se gandeasca si la faptele savarsite de noi si sa se minuneze, caci pe drept se ingaduie sa ni se intample toate acestea. Caci nu exista rautate care sa nu o faptuim cu staruinta, toata viata noastra… Cei mai multi dintre noi nu numai ca nu cunosc ce inseamna a fi crestin, dar nu stiu sa-si faca nici cruce, sau stiu si nesocotesc a o face. Preotii nostri sunt hirotoniti pe bani si inaintea nuntii, ca multi altii, au legaturi cu sotiile lor. Iertarea pacatelor se face in schimbul unor daruri… Numele lui Dumnezeu care este hulit nu-l aparam, in vreme ce suntem datori sa murim pentru el… Pe noi insine si pe altii ii anatemizam in fiecare zi si ii supunem la multe blesteme. Deseori facem juramant fara teama si juram in numele infricosator si sfant al Dumnezeului si Mantuitorului nostru; si acestea le facem fara a avea nevoie de ele. Cartim impotriva lui Dumnezeu, uneori pentru ca ploua, alteori pentru ca nu ploua; pentru ca e cald, pentru ca e frig; pentru ca unora le-a dat bogatii, iar altora le ingaduie sa moara de foame. Pentru ca bate viforul, pentru ca a starnit crivatul, si printr-un cuvant devenim judecatori neinduplecati lui Dumnezeu. Inca multi dintre noi hulesc credinta ortodoxa, crucea, legea Sfintilor, pe Insusi Dumnezeu in public, ca unii care sunt lipsiti de orice respect. La hula adauga si lepadare de Dumnezeu, si nimeni din cei care aud nu se impotrivesc…

          Nu le e rusine sa se culce, nu numai barbatii, dar si femeile, goi ca in ceasul nasterii… Pe fete le invata de-ale stricaciunii, iar femeile lor se imbraca cu hainele barbatilor. Nu le e rusine ca la sfintele praznice sa cante din instrumente cantece satanice si sa joace, imbatandu-se si savarsind obiceiuri straine rusinoase… Se savarsesc colinde, si in martie purtam talismane, in mai ne punem cununi pe cap si bem licori facute de vrajitori, sarim peste focuri si mergem la ghicitori. Din ce in ce mai mult mergem la magi si vrajitori. Si la fiecare boala alergam la fermecatori (sau vrajitori) si legam sau dezlegam animale si oameni…, scaparea noastra sunt vrajitorii. Se inmulteste acum fuga de virtute si se imputineaza izgonirea pacatului, fapt ce face sa piara valoarea iubirii si sa vina uraciunea invidiei…. Milostenia s-a indepartat, compatimirea s-a micsorat, lasandu-ne prada urii si nerusinarii. Carmuitorii nostri sunt nedrepti, cei care supravegheaza si au putere peste lucruri sunt rapitori; judecatorii primesc daruri, cei ce se targuiesc mint, oamenii oraselor sunt batjocoritori, cei de la sate – lipsiti de judecata si jalnici cu totii. Fecioarele noastre sunt mai nerusinate decat desfranatele, femeile vaduve – foarte iscoditoare, cei casatoriti nu au cumintenie si nu pazesc credinta, tinerii sunt depravati, iar batranii – betivi. Lucratorii au nesocotit lucrul, preotii au uitat de Dumnezeu, monahii au parasit calea cea dreapta, iar laicii si-au iesit cu totul din fire… Chipul nostru a devenit nerusinat si pricina de pacat… si in vreme ce savarsim toate relele, credem ca nu se va intampla nimic. Au considerat cuvintele inteleptilor ca nefolositoare si povesti… Si mai mult sunt cinstiti acum nerusinatii, care petrec in desfrau, decat aceia care se nevoiesc, traindu-si viata intru virtute… Nu trece o zi sau un ceas fara sa ne afundam in insulte si osande fata de fratii nostri. Multi dintre noi traiesc in imbuibarea pantecelui, betii, desfranari, adultere, mizerii, lipsa de evlavie, vrajmasii, gelozii, invidie si talharii. Am devenit mandri, infumurati, iubitori de arginti, egoisti, nerecunoscatori, hoti, tradatori, necuviosi, nepocaiti, neinduplecati. Multi dintre clericii pacatosi se apropie si liturghisesc la Sfanta Masa. Iarta-ne, Doamne! Aceasta mai mult decat toate ne face neplacuti in fata lui Dumnezeu si vrednici a primi mii de suferinte. Si altele cate se savarsesc in public si pe furis de catre multi, iar noi tacem. Acestea deci si altele asemenea au facut sa primim pedepsele pedagogice ale lui Dumnezeu!”

          Apreciază

        • De ce să mă supăr? Fii serios. Bun, acum.
          De acord cu tine, omenirea a păcătuit dintotdeauna. Că unele lucruri enumerate aici sunt un pic desuete acum, e normal. Omenirea a evoluat între timp şi se presupune că şi noi ar fi trebuit să evoluăm odată cu ea. Eu una recunosc, îmi place să dorm dezbrăcată şi chiar nu mi se pare că fac un păcat dormind aşa. Sau că e un păcat imens că femeile poartă pantaloni, sau că oamenii fac sex înainte de căsătorie. Sunt câteva aspecte doar. Totuşi, emanciparea şi evoluţia asta nu trebuia să presupună şi o schimbare în bine? Un mod de a privi viaţa şi oamenii din jur altfel, de a nu pune preţ doar pe material şi superficialitate? Întreb doar. Adică de atunci până acum au trecut totuşi 500 de ani, Dane!
          Şi nu, nu Dumnezeu ne pedepseşte, din contra. Nu-i nevoie, o facem singuri chiar foarte bine. Ne autodistrugem.

          Apreciază

        • Tocmai ce discut „în contradictoriu” și cu Oana. La ea discuția a pornit de la un lucru pe care l-a scris și care mi-a reamintit de citatul din Cioran care se află în colțul din dreapta sus al blogului meu : „Oare de ce gândind îţi pierzi mai întâi inima şi numai apoi mintea ?” Ăsta e singurul lucru care s-a petrecut în cei 500 de ani. Gândim mai mult. În detrimentul sufletului.

          Apreciază

        • Sincer, mi-e greu să cred că modelele siliconate şi cocalarii cu maşini scumpe gândesc mai mult. Eu cred că s-a pierdut enorm din amândouă.

          Apreciază

        • Vrei să îmi spui că „modele siliconate” și „cocalari” nu au existat și în alte perioade de timp. Fii sigură c-au existat doar că se numeau altfel. Și da, ai noștri gândesc mai mult decât „cocalarii” medievali, spre exemplu. Știu să folosească un telefon mobil, știu să conducă o mașină. Pe palierul lor, al cocalarilor, le sunt superiori cocalarilor „din vechi”.

          Apreciază

        • Asta nu înseamnă că gândesc mai mult decât predecesorii lor. Ci doar că au învăţat să folosească tehnica avută la îndemână. Şi o maimuţă o poate face, dacă te străduieşti să o înveţi.

          Apreciază

        • Acum exagerezi. Sau te prefaci că nu ai înțeles ceea ce am spus eu. Sau că ții neapărat să ai dreptate. Fie ca tine, dacă asta te face să te simți bine.

          Apreciază

        • Nici una nici alta. E doar părerea mea sinceră, formată în timp, după zeci de confruntări cu exemplare de gen. Mi-ar lua prea mult să exemplific şi nici nu ar avea rost. În definitiv, vorba ta, istoria se tot repetă.

          Apreciază

        • Să ştii că nu ţin niciodată să am neapărat dreptate. Doar că polemica mă incită, e plăcerea mea vinovată. Sunt şi eu om, ce vrei. 🙂

          Apreciază

        • Eu nu cred că lucrurile rele se uită. Cred că doar ne apleacă umerii şi ne fac mai cuminţi. Mai la locul nostru, cum ar veni. Ne dau un pas înapoi, să nu-i deranjăm cumva pe cei al căror tupeu e mai mare ca inteligenţa.

          Apreciază

        • Unele se uită. Dar nu-mi spune că pe cele pe care nu le-ai uitat le resimți și-acum cu aceeași acuitate și amplitudine ca atunci când s-au întâmplat. Că nu te cred. Ori, dacă nu le „remerorezi” la fel, nici nu produc același efect.

          Apreciază

        • Nu au cum să producă acelaşi efect, Dane. Pentru că eu am evoluat şi am iertat, înţeleg altfel lucrurile. Mi se pare normal.

          Apreciază

  4. Cîndva, omul avea simţul perenităţii. După atîtea „ameninţări” cu sfîrşitul pămîntului, ni l-am pierdut complet, am căzut în extrema superficialităţii, a unui carpe diem prost înţeles şi prost aplicat dar întreţinut cu cerbicie de către „dictatorii” sistemului economic şi ai celui bancar. Ieşire din asta nu văd, nu în timpul vieţii noastre şi poate nici a copiilor copiilor noştri. Avem de ales între seppuku şi compromisuri întru supravieţuire.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s