Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le

„Iisus a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din morminte/ Viaţă dăruindu-le!”

IMG_20000102_012817Aşa scrie pe perete după ce intri pe uşa masivă, de metal. Căldura ucigătoare a pătruns şi înăuntru, în încăperile întunecate de marmură unde te pândesc de după fiecare placă de marmură zeci de ochi. Mii de suflete se odihnesc dincolo de plăcuţele comemorative, pline cu nume săpate în marmura tare, rece, impersonală. Ion, Ion, Vasile, Constantin, Florea, Ion, Radu, Andrei, un erou necunoscut, alt erou necunoscut, 300 de eroi necunoscuţi, alt erou necunoscut, Stan, Dumitru, Ilie, Tănase, Ion, Ion, Măriuca, alţi trei sute de eroi necunoscuţi, alţi treisute, din nou trei sute. Te învârţi în cerc şi pretutindeni dai de ei. Sunt mulţi. Numele te copleşesc, glasurile te strigă de dincolo de pereţi.

Un câmp întreg de soldaţi necunoscuţi. O mare de oameni sfârtecaţi de bombe, o mare de suflete îngrozite ce plâng de dincolo de mormânt şi cer îndurare cerului. Tineri. Toţi tineri: 24 de ani, 17 ani, 21 ani, 23, ani, 28 ani, 37 ani, 45 ani. Oameni cu părinţi, soţii, copii, mame. Oameni ce nu şi-au mai văzut niciodată casa părintească, pe care ai lor i-au plâns şi i-au pomenit fără să-i mai poată îngropa, fără să aibă în cimitir lemnul unei cruci pe care să pună fruntea să plângă când le e dor. 21.000 de morţi. Douăzecişiunu de mii de suflete rătăcite pe câmpii necunoscute, încercând să-şi identifice bucăţi din ceea ce-a fost cândva trupul lor, nemaiştiind să găsească drumul rătăcit către casă.

IMG_20000102_013916(1)Coborâm din autocar după orele prânzului. Ziua e înaltă, călduroasă, uscată. Iarba suferă galben, gata să-şi dea duhul, copacii au frunze rare, prăfuite, lipsite de strălucire. Pe aleile pietruite stau de strajă ofiţeri, căpitani, maiori, generali, mareşali, toţi căzuţi la datorie ca să apere pământul strămoşesc. Scump a mai fost pământul ăsta şi-a fost achitat până la ultima picătură de sânge! Ca noi să mergem acum în vizită, iar ei, eroii, să ne privească cu tristeţe de la înălţimea soclurilor pe care troneasză busturile de bronz. Căpitan Ecaterina Teodoroiu, mareşal Alexandru Averescu, general Constantin Christescu, general Ion Dragalina, general Eremia Grigorescu, general Constantin Prezan, căpitan Grigore Ignat.

Turişti entuziasmaţi de toate vârstele. Unii nu vor să coboare din autocar, monumentele nu-s atât de interesante pentru ei. Nişte busturi acolo, nişte morminte. Ce să caute ei în morminte, sunt oameni vii, plini de importanţa vieţii lor, suferinţelor lor mărunte, existenţei lor ce nu va lăsa în urmă decât un nume şters pe o cruce anonimă într-un cimitir în care mai odihnesc alte sute de mii de anonimi de care nu-şi mai aduce nimeni aminte. Pentru ce i-ar durea pe ei de un monument al unora care-au murit ca proştii, cu arma în mână? Acum nimeni nu mai e dispus să moară pentru ţară, pentru interesele altor guvizi ce conduc lumea. Nu mai e niciunul dispus să se târască prin tranşee, în noroi, să facă pe ei de frică sub ploaia de gloanţe şi obuze ce muşcă lacome din pământ alături şi sfârtecă lângă tine pe camarazii de arme.

„Wow, uite ce scrie aici! Mareşal Alexandru Averescu! Moaaamăă, asta este strada mea! Fă-mi şi mie o poză aici, să am şi eu poză cu strada mea!” De sus, de la înălţimea bustului său mareşalul priveşte cu condescenţă. De-ar putea, ar lăcrima. Nu are cum, e un bust de metal, dar sub razele soarelui şi vorbele fără cap, vezi metalul topindu-se şi prelingându-se pe lângă soclu vrând să se ascundă sub pietrişul aleii. La ce bun? Cu ce rost?IMG_20000102_013235

Mi-aduc aminte de rândurile unei prietene şi de căpitanul copilăriei ei, Antohi, întors din război fără minte pentru c-o lăsase rătăcind acolo, pe câmpie printre morţi. „Tu tu tu tu tu, uite-aşa făcea mitraliera!” Tu tu tu tu tu! Văleu, nu mai trageţi mă!”. Telefoanele performante nu sperie. Semnalizează discret când au făcut poza. Două doamne sunt fericite. Au poze de postat pe facebook şi pe instagam, sau pe twiter, să se laude cu strada lor. Norocul mareşalului că a murit. Nu mai poate muri o dată.

La intrare e taxă. Nu poţi intra să tulburi morţii aşa, pe gratis. Patru lei?! Mult, doamnă, mult! Lasă că nu mai intrăm, că şi aşa nu avem ce vedea! Ce-i acolo în afară de nume scrise pe pereţi şi pietre de mormânt? Generalul Eremia Grigorescu? Să fie, ce treabă avem noi!? Odihneşte pe 600 de eroi necunoscuţi? Nemernicul! Până şi dincolo de moarte s-a cocoţat pe umerii fraierilor de guvizi! Ce, el a zis „Pe aici nu se trece!”? Hai, mă, ce mare lucru! Oricine putea să spună nişte vorbe banale!

Prin faţa mea a trecut un domn trecut de prima tinereţe, în pantaloni scurţi şi maieu. Mâinile goale îi atârnă pe lângă corp în timp ce privirea-i aleargă curioasă de colo-colo. Miroase şi fierea mea îi dă un ghiont să plece mai repede mai departe. Îl las să mă depăşească. El se opreşte lângă mine. „Oare, generalul Prezan e pe aleea cealaltă?”. Mda. Înghit în sec. Uneori cad în păcat şi judec după aparenţe. Nu ştiu. El pleacă să-l caute.

IMG_20000102_013519Plătesc patru lei şi intru în colosul slab luminat. În mijloc, sub luminator, mormântul generalului Grigorescu tronează acoperit de coroane. Trei tineri fac poze şi trec vorbind încet mai departe. Pe margine lumina slaba abia te lasă să citeşti inscripţiile. Ion, Ion, Florea, Radu, Vasile, Ilie, 18 ani, 25 ani, 24 ani, 47 ani. Lângă plăcuţa memorială a Măriucăi e o coroană micuţă, cu flori proaspete. „În veci nu te vom uita, Măriucă!” Ochii ei inocenţi plâng de dincolo de zid.

Cine e Măriuca? O fetiţă. Un copil ce şi-a învins frica şi s-a cocoţat într-un copac să le spună alor noştri ce fac inamicii dincolo de tranşee. I-a coordonat să ştie încotro să îndrepte tunul să lovească în plin duşmanul. Unul din ei a luat-o la ochi, a tras şi ochii copilei si-au stins lumina privind larg cerul. O eroină.

Lângă altă plăcuţă arde o candelă, semn că şi acolo odihneşte un tânăr care n-a fost uitat. Poate că el zâmbeşte printre lacrimi. Ceilalţi doar strigă şi sufletul ţi se face greu de-atâtea doruri pe care încearcă să ţi le pună în traista lui. „ De unde vii? Ce s-o fi ales de copiii mei? Pământul meu l-o mai lucra cineva? Muierea mea mai e printre voi? Eu sunt Ion, de colo, de peste deal, de la Oituz! Eu sunt Radu, de la Dunăre! Eu sunt Tănase de la Siret! Eu sunt Ilie, din munţii Mehedinţului! E departe drumul către casă? Pe unde s-o luăm? Ce mai ştii de-ai noştri? Mai stai, nu pleca aşa, răspunde-ne! Spune-ne măcar că n-am murit degeaba!”

Nu, n-aţi murit degeaba. Suntem liberi. Suntem români. Vorbim româneşte. Ne înjurăm româneşte. Ne bârfim româneşte. Ne dăm la gioale româneşte. Avem tricolor. Nu, n-aţi murit degeaba cât timp mai avem tricolor şi cât timp mai sunt tineri dispuşi să plătească patru lei la intrare să stea de vorbă cu voi.

Afară soarele se pregăteşte de culcare. Aleile sunt goale, toată lumea a urcat deja în autocar. Mai privesc o dată peste monument, să iau cu mine ultimele imagini şi să-mi iau adio de la ei, cei douăzecişiunu de mii de morţi fără mormânt. Sau poate la revedere. Se spune că-n 44 până şi Hitler l-a lăsat pe Antonescu să-şi concentreze cât mai multe trupe antiaeriene în zonă ca să apere monumentul lor. Noi avem acum străzi cu nume de generali. Şi ne mândrim cu ele, chiar dacă habar nu avem cine-au fost ei şi cum au murit şi de ce-au murit. „Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” Sunt străzile noastre cu numele lor.IMG_20000102_013318

 

 

Anunțuri

Un comentariu

August 10, 2015 · 9:30 am

Un răspuns la „Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le

  1. Triste realităţi mai trăim… Nu ne mai ştim eroii, nu-i mai preţuim, luăm totul în băşcălie şi aruncăm în ridicol chiar şi cele mai sfinte lucruri ale acestui popor! Da, n-au murit degeaba şi nici ca proştii! Rămân EROI până în veşnicia lui Dumnezeu, iar sacrificiul lor este nepreţuit, chiar dacă unii habar nu au ce înseamnă asta.
    O seară bună, Lucia! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s