Mi-eşti rană

Mi te-ai ascuns în piept
o vreme – acolo,
sub a treia coastă,
cea din care m-ai născut
atunci, la început.

Aveam aripi,
zburam dimineaţa
deasupra norilor,
să-i dau bineţe
soarelui.

Tu-mi creşteai sub coaste
ca pâinea dospită
în căpistere cioplită
în carne fragedă
de arin tânăr.

Te simţeam cald,
întreg,
rotund,
mi te făcusei prea plin,
îţi creşteau aripi.

Când ţi-ai ascuţit ghearele
şi-ai ieşit, sfâşiindu-mă,
ai luat cu tine
inima mea şi
aripa stângă.

M-ai lăsat sângerând
să tânjesc după înalt,
eu, biată pasăre
şchioapă de aripa
cu inima.

Ţi-am fost leagăn,
mi-ai fost tăiş.
Ţi-am fost zbor,
mi-eşti rană adâncă
sub coaste.

Anunțuri

7 comentarii

Septembrie 2, 2015 · 5:33 pm

7 răspunsuri la „Mi-eşti rană

  1. Tu… Lucia… Biata pasare…

    Apreciază

  2. Cât de speciale ți-s cuvintele! Ca tine..

    Apreciat de 2 persoane

  3. Rana nu se închide niciodată singură – trebuie s-o închizi uşor cu mîna întinsă blînd a iertare. Altfel suferinţa îţi roade ca un şobolan înfometat şi disperat restul de suflet pe care ai apucat să ţi-l salvezi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi-a uitare. Şi-a pierdere de sine. Rănile nu se închid niciodată, avem doar iluzia închiderii. Sângerează la loc imediat ce le atingi cu o amintire păstrată pe un colţ de retină. Ne minţim noi, ca să putem merge mai departe, Dragoş. Am răni făcute de-a lungul timpului care se vor închide probabil odată cu ochii mei. Am ajuns să le iubesc de atâta iertare, dar tot sângerează şi dor al naiba de tare uneori.

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s