Toamnă

doamna-toamna_c6a774cfcec9e5Mi-a ieşit in cale
când eram încă
primăvară.
Purta în păr
frunze moarte
şi vânt rece.
Mirosea a crizanteme
şi-a emoţie proaspătă
de copil.

Avea mâini reci
şi-un tremur mic
de genunchi subţiri.
S-a înroşit,
s-a-ngălbenit
şi-a trecut ca o adiere
peste pletele-mi lungi,
prinse cuminţi
cu fundiţă albă.

Am întins mâna,
voiam s-o prind.
Ea m-a privit trist
şi mi-a lăsat în palmă
lacrima.
I-am sorbit
cleştarul
şi m-am întomnat
fără de vreme.

Uneori revine
să mă adape
amărui.
Eu tânjesc după
un ultim zbor
legănat de vânt.
Crengi negre freamătă
şi mă ţin
prizonieră.

Mi-s grele rădăcinile.

Scrie un comentariu

septembrie 14, 2015 · 7:18 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s