Laica şi lungimea lanţului

O să vă spun azi o poveste domestică despre Laica, căţeaua albă cu ochi de alună a copilăriei mele. În poveste e vorba de o anume Laica să ştiţi, deşi, acum când vreau să vă povestesc de ea îmi dau seama că pe toate căţelele copilăriei mele le-a chemat Laica. Şi pe toţi câinii Lăbuş. Nu sunt sigură dacă tata nu continuă şi acum tradiţia botezării propriilor câini cu numele predecesorilor lor.

Pe Laica nu mi-o aduc aminte căţel, mi-o amintesc doar mare, cu urechile ei catifelate, coada stufoasă şi limba scoasă de câte ori sărea în lanţ de bucurie că mă vede. Era un câine ce ştia să se bucure de orice. De noi, de o felie de pâine, de un codru de mămăligă, de un os. Oasele erau mai rare, că ajungeau mai mult pe sub masă, pe la pisici. Ea nu avea voie sub masă, trebuia să stea legată de propria-i cuşcă, în bătătură. Locul câinilor e în lanţ.

Să nu credeţi că se plângea vreodată! Nuuu! Doar uneori, când prindea pisica prin preajma teritoriului ei o alerga cu furie până când lanţul gros, întins la maxim, o oprea brusc şi o arunca peste cap. Se ridica imediat şi lătra furioasă învârtindu-se în cerc, la limita lanţului întins la maxim. Ăsta era perimetrul ei . În jurul cuştii de lemn era un drum bătătorit ce încadra în semicerc perfect micul ei univers în care avea ca bunuri de preţ o strachină cu apă şi una de mâncare veşnic uscată. Şi casă pe acoperişul căreia se urca în zilele în care i se ura de noroiul bătăturii, sau vara, când îi plăcea să se pripească la soare până se încingea toată şi cobora însetată să lipăie toată apa din stachină. După aceea săpa repede o groapă în partea umbroasă a cuştii şi se încolăcea acolo, încercând să tragă cât putea din răcoarea pământului.

La un moment dat groapa se adâncea atât de tare, că podeaua cuştii rămânea suspendată deasupra unei mici prăpăstii şi tata era nevoit s-o astupe înjurând în gura mare şi lovind-o pe biata Laica cu lopata. Ea abia reuşea să se ferească de lovitură schelălăind şi fugind băgându-şi coada între picioare. Atât cât o lăsa lanţul. Se cuibărea tremurând cât de departe putea, băga trufa sub coadă şi tremura aşa, urmărindu-l pe tata cu ochişorii ei ca aluna. Când el termina treaba şi se îndepărta, se ridica voioasă, dând din coadă, se ducea şi amuşina pământul reavăn ce-i acoperea ascunzătoarea şi se întorcea să lingă cu limba ei roz mâna ce-o lovise.

Nu avea niciun resentiment, nu sărea niciodată să muşte sau să se răzbune. Iar tata nu ştia nici măcar s-o frece după urechi, aşa cum o frecam noi când ne tăvăleam împreună prin ţărână, atunci când nu ne vedeam nimeni. Era micul nostru secret. Totdeauna m-a uimit faptul că nu răspundea sub nici o formă loviturilor pe care le primea nemeritat cu piciorul în coaste, de câte ori îi şedea tatei în drum.

Rebela din mine nu a ştiut niciodată să se resemneze aşa şi nici să înţeleagă devotamentul ăsta dus la extrem. Eu plângeam, strigam la el s-o lase în pace, mă revoltam şi mă duceam s-o iau în braţe. Ea se lăsa îmbrăţişată, îmi lingea lacrimile dând din coadă şi-l urmărea cu privirea pe cel ce-l ştia de stăpân. Bucuria cozii era pentru el, nu pentru mine. Îi spunea astfel „Mă loveşti tu, dar eu tot te iubesc, să ştii!”.

Nu ştiu când a îmbătrânit. Eu am mai crescut, am căpătat alte preocupri, am început să dau pe la ea tot mai rar. Bucuria ei a rămas aceeaşi. De fiecare dată când mă apropiam sărea, se alinta, se punea cu picioarele în sus, fericită şi mă îmbia la joacă. La un moment dat cureaua lanţului a ros atât de mult în piele, că a făcut rană. Mi-a fost milă de ea şi de pielea aia îngroşată de pe gâtul ei. Presimţeam că o doare tare, chiar dacă ea nu se plângea niciodată. M-am dus să-i dau drumul, dar catarama era atât de înţepenită de nefolosire, că nu am avut suficientă putere s-o desfac. Seara, când a venit tata l-am rugat să o elibereze puţin, ca să i se mai vindece şi ei locul ăla însângerat.

Spre surpriza mea, tata m-a ascultat fără să fie nevoie să-l rog plângând. Îl prinsesem probabil într-una din zilele lui bune. A mers şi-a dezlegat lanţul, lăsând-o pe Laica pentru prima dată după mult, mult timp, liberă. Căţeaua s-a bucurat enorm de atingerea aia care n-a mai fost lovitură însoţită de înjurătură. A sărit, l-a lins pe faţă, s-a proptit cu labele în pieptul lui, s-a învârtit în jurul cozii, a făcut tumbe. Tata s-a întors şi a plecat, ea a rămas acolo, la capătul şanţului pe care şi-l săpase singură plimbându-se în fiecare zi la limita lanţului întins. Nu a depăşit perimetrul ăla cu niciun pas.

Am încercat s-o ademenesc cu mâncare, s-o chem la mine să ne jucăm, n-am reuşit. Mă privea atentă, dădea din coadă fericită şi rămânea pe loc. I-au trebuit trei zile să descopere că poate să se plimbe nestingherită şi să exploreze în voie toată bătătura. A mirosit cu interes toate colţurile, toate lemnele, ţinându-şi tot timpul coada între picioare şi s-a întors după aceea în spaţiul acela în gust în care se simţea în siguranţă. Până i s-a vindecat rana şi a fost legată din nou, nu a îndrăznit nici măcar o singură dată să se apropie de poartă.

Nu-mi aduc aminte când am pierdut-o . A murit cuminte, în lanţul ei, după ce eu plecasem deja de acasă. M-am întors într-o vacanţă şi-n locul ei un alt câine purta acelaşi lanţ.

De douăzeci şi cinci de ani trăiesc cu senzaţia că ne-am molipsit cu toţii şi nu suntem în stare să depăşim deloc sindromul ăsta al lanţului niciodată rupt.

Anunțuri

2 comentarii

Noiembrie 22, 2015 · 7:37 pm

2 răspunsuri la „Laica şi lungimea lanţului

  1. De fapt lanţul e mai solid ca oricînd. Nu se va rupe niciodată.
    Şi nici stăpînul nu moare.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mai trebuie dresați și stăpânii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s