De Sfântul Nicolae

N-am ştiut de moş Nicolae până n-am avut, la rândul meu, copii. Mi s-a părut oarecum bizar să aflu atunci că sunt mai mulţi moşi ce-aduc daruri pentru copii. Copilăria mea nu apucase să-l cunoască bine nici pe moş Gerilă care venea cu suflarea lui îngheţată de la răsărit.
Ştiam însă de sărbătoarea Sfântului Nicolae. Am avut doi oameni dragi ce i-au purtat numele.
Am făcut cunoştinţă cu Sfântul  de când eram un boţ nestaşnic cu ochi. Nu ştiţi ce-nseamnă nestaşnic? Neastâmpărat, năzdrăvan, fără stare. Cum vreţi voi.
Eram o zvârlugă de copil caruia nu-i stăteau picioruşele un minut şi care se punea singur în tot felul de situaţii imposibile pentru că nimeni nu-mi putea sta împotrivă. Biata Dădica mea ar fi în stare să scrie un roman acum numărând toate firele de păr alb pe care i le-am scos. Doar că Dădica nu mai este să povestească iar eu îmi aduc aminte doar poeziile pe care le prindeam din zbor şi le recitam mândră cocoţată pe tăblia înaltă a patului, repede-repede, de parcă se băteau turcii la gura mea. Fiecare cuvânt avea onoarea să-i fie rostită câte o silabă. De respirat respiram doar în pauza dintre două poezii.
Îmi sticleau ochii şi-mi aduc aminte şi-acum mândria cu care îmi priveam auditoriul format de Dădica, Maica Taicu, Neniţu, vărul lui şi vecinele adunate la clacă, la scărmănat şi dărăcit de lână. Eu turuiam, ei leşinau de râs şi asta mă făcea să fiu o mică vedetă a uliţei, ceea ce pentru mine era o maare încoronare. De înţeles înţelegeam doar eu şi Dădica. De la ea învăţam poeziile.
Aveam doi ani  pe-atunci şi din cauza poeziilor mi-am rupt mâna dreaptă. M-am cocoţat într-o seară de una singură pe tăblie. Am căzut, normal, într-un morman de lână. Nu era prima dată, dar atunci impactul a fost mai puternic şi oasele, prea subţirele, au cedat. Nu m-am sinchisit prea tare, nu vă faceţi griji. Copiii se vindecă repede şi uită la fel. Şi eu am uitat curând, mai ales că Neniţu a avut grijă să mă răsfeţe peste măsură, Doar aşa, să nu mă mai doară.
După aia am căzut de două ori cu fundul în ceaunul cu apă fiartă în care Dădica tocmai opărise câte o orătanie. Trebuia să fiu eu moţ acolo, că eu ştiam ce să fac, nu ea. Am avut noroc, că n-o fi fost ea tot timpul atentă la mine, dar avea prezenţă de spirit Dădica mea. M-a ridicat de fiecare dată rapid de-o aripă şi mi-a altoit câte două palme rapide pe fundul deja roşu şi opărit.
– Na, să te saruti, boţano, că mi-ai mâncat sufletul!
Eu urlam, normal. De usturime şi de necaz. Mai ales de necaz, că nu vrusesem decât să ajut…
– Fa, Etă, muică… atât apuca să zică Maica. Nu îndrăznea mai mult, dar simţeam  toată mila în „fa” ăla.
– Mai taci, mamă, nu-i căuta în coarne, că nu mai scap de ea! Să stea naibilui unde-o pun! Nu pot întoarce capul că mai face câte una!
Mă durea mai tare „naibilui” ăla. Dar venea seara cu Neniţu şi cu braţele lui mari şi uitarea gonea durerea pe pustii.
Apoi Dădica şi-a făcut băiat, eu m-am întors la ai mei, ei au plecat în satul lor, drumul de la unul până la celălalt a devenit mai greu. Doar cu inima am rămas aproape. Şi cu Sfântul Nicolae. Că  Nicolae era numele de sfânt al neniţului meu.
Erau iernile-ieri pe vremea aia şi zăpada se aşternea albă încă de pe la 1 decembrie, dacă nu mai devreme. De ziua lui, Sfântul scotea soarele de după un nor. Îi lustruia chipul rotund cu mâneca şi-l freca până strălucea acolo în înaltul cerului de decembrie şi aşternea cu razele lui milioane de steluţe albe e acoperişuri, copaci, pe drum, pe gardurile albe.
Doamne cât de orbitoare era strălucirea acelui alb imaculat! Şi ce cald era în casă, pe lângă masa plină cu de toate şi cum mirosea dumnezeieşte a sarmale, friptură, ţuică fiartă şi prăjituri!
Într-un an Maica a descoperit scorţişoara. Şi dacă a descoperit-o s-a gândit s-o folosească. O punea cam în orice conţinea puţin zahăr. Tare-i mai plăcea!  În anul ăla s-a gândit să încerce şi coliva cu scorţişoară. Cum s-a nimerit ca eu să iau un pui de gripă cu febră mare, dureri de cap şi nas înfundat pe bune, numai bine mi-a picat scorţişoara aia!
Atât de bine, că ani mulţi după aceea n-am mai putut mânca nimic cu scorţişoară.
Cum am ajuns la ei m-am înfipt direct în colivă, normal. Mi-a plăcut, nu pot spune nu. Colivă ca Maica mea nu făcea nimeni! Doar că după aceea am mâncat şi sarmale cu scorţişoară şi cârnaţi cu scorţişoară şi fasolea de după trei zile, tot gust de scorţişoară avea! Mai mult de două săptămâni, orice băgam în gură mirosea a scorţişoară. Mi s-a luat de atâta aromă!
Din toţi oamenii dragi de atunci nu mai e nici Maica, nu mai e nici Dădica, l-am pierdut şi pe Taicu. Am pierdut undeva prin zăpezile alea strălucitoare şi copilăria cu aromă de scorţişoară. Undeva, într-un sat de câmpie, la marginea unui ogaş, Neniţu singur, bătrân şi complet surd bea o ţuică fiartă în amintirea vremurile în care casa era plină de râs şi voie bună.
Pe celălalt sfânt drag, Nicuşor de data asta, l-am pierdut într-un început de vară. Eram copii şi nimeni nu poate spune că a avut o prietenie mai frumoasă ca a noastră. Atât de frumoasă încât, după ce Jiul a câştigat lupta cu el şi i-a luat viaţa, un an întreg s-a rugat de mine în fiecare noapte să nu-l las să se întoarcă singur acolo, în întunericul acela umed şi rece. De-atunci nu mai suport întunericul şi nici laşitatea nu mi-o suport. Şi sărbătoarea asta nu-mi mai e deloc uşoară.A rămas o greutate mare, acolo, sub coastă.

Anunțuri

7 comentarii

Decembrie 6, 2015 · 5:25 pm

7 răspunsuri la „De Sfântul Nicolae

  1. PENTRU TOTI PRIETENII MEI MINUNATI O SEARA SPLENDIDA DE IARNA SI CU MULTE BUCURII ALATURI DE CEI DRAGI !
    To all my friends SPLENDIDA WINTER wonderful evening and much joy with your loved ones!


    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu te lupta şi tu cu Jiul, cu Viaţa! Ai atîta frumuseţe trăită de povestit… Pînă şi Nică al lui Creangă ar fi invidios pe ale tale! Şi nici nu ştii ce bucurie mi-i că mă aflu aici, la tine!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s