Partaj

Pictură Edvard Munch- Adam şi Eva

Hai să împărţim frăţeşte
mărul acesta amar
pe care l-ai uitat
pe masă când ai plecat.
Iau eu jumătatea verde
ca să mai pot spera,
ţi-o las ţie pe cea prea coaptă
ca să poţi zbura fără regret
pe alte petale.

Hai să împărţim la doi
dragostea ce-a mai rămas
să plângă trist în ploi reci de toamnă.
Ia tu lacrima albastră a cerului,
lasă-mi mie lacrima verde
să-mi îngrop faţa în ea
ca-n fân proaspăt cosit.

Hai să împărţim egal
păcatul acesta originar.
Ia tu copacul cu mere, fără-ntrebări,
lasă-mi mie şarpele, să pot amăgi cu el
durerea zilelor în care
soarele-şi va ascunde faţa
după nori cenuşii.

Hai să împărţim frăţeşte
prăpastia asta adâncă
ce s-a căscat peste noapte între noi.
Ia-ţi tu minciuna înapoi,
lasă-mi mie naivitatea
să pot să mai cred în iubirea de-o viaţă
ce poate suda cu flacăra ei
două stânci de granit:
una de-a stânga mea,
alta de-a stânga ta.