Arzând de dor

E minunat
pentru oameni
că noi doi
suntem aşa,
tu în marginea ta de lume,
eu în marginea mea
şi purtăm amândoi
echilibrul ei
în braţe.

E foarte bine
că noi doi suntem
fiecare în punctul lui cheie,
altfel pământul s-ar răsturna
şi omenirea
s-ar face scrum
de la flacăra ce-ar uni
într-o zi
trupurile noastre
îmbrăţişate.

E ideal că trăim astfel,
cu toată lumea între noi
şi oamenii
habar nu au
că trebuie să ne mulţumească
în fiecare dimineaţă
pentru răsărit.
Doar noi ne prăbuşim
prin implozie
eu în capătul meu de pământ,
tu în marginea ta de lume,
arzând până la cenuşă,
de dor.
IMG_20150526_101232

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Frânturi de gând- poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s