Azi, am o mie de gânduri
ce se vor plânse,
o mie de doruri
ce se vor spuse,
o mie de lacrimi
ce se vor şterse,
o mie de vorbe
ce rămân mute.
Azi sunt un abur
rătăcind pribeag
peste muguri noi
sub soare rece
pe cer înalt.
Azi sunt copac bătrân
bătut de ploi.
Crengile-mi au dor
de lăstari ce-au uitat
să-nmugurească.
Azi,
o mie de stele oarbe
plâng pitite
sub un cer de cenuşă
ce-a lăsat hoinară
o răsuflare de gheaţă
să mângâie
şi să ardă
îndrăzneala timpurie
a florii nou-născute.
Azi am gânduri,
doruri,
lacrimi,
tăceri.
Cuvintele
nu se mai vor spuse.
Aripi străvezii 
Și dacă nu se mai vor spuse cuvintele, tăcerile au acoperit versul cu doruri și gânduri.
Și parcă, într-un final nescris și nerostit, am descoperit înmugurirea nouă a primăverii tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Mugur! Şi de comentariu şi de popas. Tocmai scriam ceva… că mi-e dor de voi, de gaşca de odinioară. 🙂 Cum ai simţit?
ApreciazăApreciază
Sunt într-o mică pauză de muncă, pentru că am niște drumuri de făcut, dar acestea mi-au lăsat un pic de loc/timp pentru mine și sufletul meu. Poate de aceea?
Mă iartă, adesea fac popas la tine, dar nu mereu reușesc să mai las și semne, căci… a început sezonul meu de muncă. Parcă nici în ograda mea nu mai am timp să șterg praful.
ApreciazăApreciază
Aici te înţeleg perfect. Şi simt acut lipsa timpului. De fapt se vede, rar reuşesc să mai intru să mai dau câte un semn pe la voi. Şi din cauza asta sunt fericită când îmi mai daţi bineţe. 🙂 Mă încălzeşte şi mi se face mai dor de voi.
ApreciazăApreciază
Dragă Lucia, voi, contabilii, parcă niciodată nu aveți destul timp pentru voi înșivă, așa de „gurmandă” vă este meseria.
Oare de câtă vreme ne „știm” din virtual? Cred că am depășit cei patru ani de prezență a mea, cu nume și prenume, pe meleagurile acestea, căci te știu înainte de a-mi face cont pe WP.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Cine mai contabilizează? Nu-mi e de ajuns serviciul? :)))) E bine. Mulţi să fie în continuare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fie coincidenţă acest azi al tău cu cel de acum 39 de ani? Poate că da. Avem însă şi noi – încă, cei ce am trăit acea zi – gîndurile, dorurile şi lacrimile noastre. Prea multe tăceri totuşi. Să le spulberăm cu petale de flori într-o nouă primăvară!
ApreciazăApreciază
Doar se suprapun datele, Dragoş şi sper să rămână coincidenţă. Petalele fe floare le spulberă ploaia de azi. E brr!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ploaia e semnul primăverii, lipsa zăpezii ar condamna altfel natura trezindă. Iar ea, Natura, ştie ce face mult mai bine decît credem noi, oamenii, că am şti. 😉
ApreciazăApreciază