Îmi plouă

Îmi plouă uneori.
Picurii cad pe rând
sâcâitori şi reci.
În jurul meu se-adună bălţi
întinse, cenuşii.
E trist,
şi-i lacrimă ce doare.
E oboseală veche
peste bătaie de inimă
furată.
Cât o clipire,
cât o aripă de colibri
în zbor.
Mi-e frig.
Mi-ascund privirea
şi mi se face dor.
De ploaie pe mare.
De dulce şi sărat amestecate
peste amar adânc.
Dor de petală albă,
plânsă.
De bradul din munte
sub stropii de cer.
Dor de munte
sub ceaţă.
Dor de-o inimă-n palmă.
Aş vrea să înţeleg
şi să nu mai doară.
Când inima bate
în palmă,
mintea
de ce nu adoarme?