Îmi plouă uneori.
Picurii cad pe rând
sâcâitori şi reci.
În jurul meu se-adună bălţi
întinse, cenuşii.
E trist,
şi-i lacrimă ce doare.
E oboseală veche
peste bătaie de inimă
furată.
Cât o clipire,
cât o aripă de colibri
în zbor.
Mi-e frig.
Mi-ascund privirea
şi mi se face dor.
De ploaie pe mare.
De dulce şi sărat amestecate
peste amar adânc.
Dor de petală albă,
plânsă.
De bradul din munte
sub stropii de cer.
Dor de munte
sub ceaţă.
Dor de-o inimă-n palmă.
Aş vrea să înţeleg
şi să nu mai doară.
Când inima bate
în palmă,
mintea
de ce nu adoarme?
Îmi plouă
Din categoria Frânturi de gând- poezie, Uncategorized
Să-ţi fie soare, zic! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Dragoş! Soare a fost azi. Afară, că eu mi-am făcut o groază de nervi. Dar a trecut, toate trec.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-ţi mai face nervii ghem, nu merită fiindcă n-ai ce tricota apoi din ei decît tristeţe. 😉
Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

ApreciazăApreciază
Ce frumos îţi plouă…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E dor de primăvară timpurie,
E strop de ploaie ce n-ai vrea să fie,
E dor de ducă înspre calda vară,
E somnul rațiunii, într-o doară.
Apoi, te vei trezi în dimineață,
Uitând de visul ploii și de ceață.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Neaţa, Mugur! Uite aşa mă trezesc eu şi-mi găsesc zâmbetul. Era la tine. Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
‘Neața, fată dragă! Să știi că nu era la mine, se ascunsese în spatele cuvintelor tale, dar l-am făcut să iasă de acolo și să te aștepte la trezire, că nu era frumos pentru el să stea acolo, ci pe chipul tău.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc oricum! 🙂 Îl rătăcisem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană