Arhive pe etichete: echilibru.

Echilibru

Între cer şi pământ e
o lume de-amar,
jumătate rai,
jumătate iad.
Întreaga mea viaţă
este-o balanţă veche
ce are
două talgere ruginite
atârnând
într-un echilibru precar.
Închid ochii
şi-apuc pe muţeşte
sperând
că rup o bucată de rai,
îmi e teamă de iad.
Totdeauna fărâma
de-o rup
înclină balanţa
în partea ce grea
şi mă văd obligată
să gust
din amândouă egal,
de vreau să-mi păstrez
echilibrul precar.
balanta

Un comentariu

Din categoria Frânturi de gând- poezie

Să fim corecţi, zic

Noi, românii ştim al naiba de bine să ne prelungim şi bucuria şi agonia. Suntem în mare măsură masochişti, asta pe lângă priceperea noastră nativă la politică, fotbal şi treburile altora. Ne înjurăm cu sârg mult timp după încheierea unui conflict şi tot cu aceeaşi plăcere urmărim problemele adversarilor noştri, bucurându-ne ca nişte copii de orice brânci pe care li-l dă viaţa.

S-a încheiat campania electorală, Ponta a pierdut cu brio, şi-a recunoscut înfrângerea şi a plecat să-şi lingă rănile. Societatea civilă, încălzită bine de mizeria unei campanii electorale pe care doar Caragiale ar fi putut-o reda cu fidelitate, ridică pumnul şi cere sânge. Lumea se pare că a uitat  foame, nedreptăţi, taxele uriaşe ce ne împovărează, lipsa de perspectivă, lipsa locurilor de muncă. Vrea să vadă ghilotina căzând şi capetele adversarilor atât de mult urâţi rostogolindu-se în ţărână. Cu orice preţ.

În euforia iscată de câştigarea alegerilor pe care nici măcar în secret nu îndrăzneau să viseze că le vor câştiga, oamenii  ignoră cu bună ştiinţă  ce trebuie cu adevărat schimbat în ţara asta şi  alunecă mult prea curând pe aceeaşi pantă pe care a alunecat cu câţiva ani înainte (încă) preşedintele Băsescu. Aceea a amestecului în treburi care nu privesc sub nici o formă funcţia de preşedinte.

Aşteptam cu nerăbdare să se termine odată circul alegerilor şi viaţa să-şi reia cursul ei normal. Se pare că mai am mult de aşteptat, pentru că de, suntem popor latin, avem sânge fierbinte, ne potolim greu. Ne-am ales un preşedinte „altfel” şi suntem atât de entuziasmaţi de el şi de felul lui de a fi atât de diferit de al nostru, încât suntem dispuşi nu numai să-i trecem cu vederea mici scăpări, ci să-l şi încurajăm să facă altele mult mai mari.

Vedeţi cum e omul ăsta al nostru? Dacă ceilalţi greşesc, taxează imediat, dacă pică el în aceeaşi capcană, nu mai e greşeală e un merit şi trebuie ridicat în slăvi. Până mai ieri îl criticam pe Băsescu pentru amestec în justiţie şi treburile guvernului, acum îl încurajăm pe Iohannis să ceară, să impună pedepsirea „vinovaţilor”. El e al nostru, are dreptate, aşa trebuie să facă chiar dacă nici măcar nu i s-a uscat bine tuşul de pe buletinele de vot! Celălalt îşi depăşea atribuţiunile, ăsta ne stinge setea de răzbunare. În esenţă e cam acelaşi lucru, numai că pe noi ochelarii ăştia de cal, pe care nu suntem în stare să-i smulgem odată şi să-i aruncăm, ne fac părtinitori şi strâmbi în gândire.

Ar fi bine să se păstreze echilibrul şi să se respecte constituţia. Nu spun că justiţia musai să ierte pe vinovaţi, că nu trebuie eradicată corupţia, sau că nu ar trebui curăţată clasa politică de toţi profitorii şi escrocii ce s-au aciuat acolo şi nu se mai dau plecaţi. Totuşi, nu preşedintele este cel care trebuie să dea dispoziţie acestor instituţii ce să facă, când să facă şi mai ales spre cine să-şi îndrepte atenţia. Principiul separării puterilor în stat ar trebui să funcţioneze, pentru că altfel cădem din lac în puţ şi tot democraţia ar avea de pierdut.

Am reuşit, după 25 de ani, să ne unim şi să alegem un om care să nu mai fie garantul corupţilor şi al hoţilor. Hai să-l ajutăm să păşească cu dreptul în mandatul acesta, nu să-l împingem de la spate spre greşeli pe care le-au mai făcut şi alţii înaintea lui şi care sunt un real pericol pentru democraţie. Un pic de moderaţie nu strică nimănui. Să lăsăm deoparte resentimente şi uri mai mult sau mai puţin justificate şi hai mai bine să punem fiecare umărul să ne reconstruim ţara şi imaginea mult prea şifonată. Corect ar fi ca fiecare să se implice în bunul mers al treburilor la propriul loc de muncă. Politica e al naiba de alunecoasă, nu ştii niciodată când te afundă prea mult. Iar justiţia trebuie să fie liberă, nu are nevoie nici de sfatul nostru, nici de al preşedintelui, nici măcar de sfaturile „bine-intenţionate” din afara ţării.  Vorbeam zilele trecute despre efectul Băsescu. Ce-ar fi să ne debarasăm cu totul de el şi de influenţa lui nefastă?

3 comentarii

Din categoria Cotidian