Frânturi din altă viaţă (2)

De-ar fi să judecăm după fapte, ziua în care tai porcul ar trebui să fie una tristă. Faci o crimă, chiar dacă ea e justificată prin sacrificiu religios. Mai totdeauna este totuşi o zi veselă, cu glume, ţuică fiartă, mâncare bună. Ziua începe cât încă nu s-a luminat. Se potolesc animalele, se curăţă grajdul, dai apă vacilor, la cal, pe pui mâncare. După aceea doar copiii mai pot intra la ele, mâinile tale miros a carne crudă, a crimă şi animalul te respinge. În bucătăria de vară, vase mari cu apă clocotesc pe plită şi este cald şi bine, deşi picioarele îţi îngheaţă aproape instantaneu pe cimentul rece de pe jos chiar dacă le ai învelite în straturi succesive de ciorapi din ce în ce mai groşi. Se pregătesc târnele în care va fi pusă carnea, vasele cu care se va căra apa pentru spălat animalul, se încălzeşte butelia şi se curăţă arzătorul pentru pârlit, se ascut cuţitele şi se adună cele pentru curăţat şoriciul. Totul trebuie să fie pregătit, la îndemână.

Nu-i plăcea ziua asta. Când era copil fugea de acasă, să nu audă ţipetele disperate ale porcului sacrificat. Acum nu mai putea să fugă. Avea responsabilităţi, copii, bărbat, socri… Nu mai avea unde să se ascundă.  Trebuia să pună mâna la treabă de la început, eventual chiar umărul la imobilizat matahala. La început când avea socrul oameni care să-l ajute, îşi permitea măcar să se închidă în cea mai îndepărtată cameră a casei şi să-şi astupe urechile cu ce găsea, ca să estompeze zgomotul, măcar. O căutau înnebuniţi, strigau la ea, dar nu ieşea până nu se făcea linişte. Acum nu mai vine nimeni. S-au certat cu unii, vecinii au îmbătrânit, rudarii nu mai vin, că bătrânul i-a tras în piept anul trecut, cu plata muncilor. I-a păcălit în primăvară cu câte un miel prăpădit şi 5 litri de vin şi pentru astea i-au muncit o vară întreagă şi încă au mai ieşit datori. Doar cumnatul din vecini se mai mileşte şi vine de fiecare dată să pună umărul, dacă este acasă, deşi nici el nu e prea încântat de unchiul ăsta cârcotaş şi atoateştiutor.

Multă apă şi mult noroi se adună în ziua asta. Se udă animalul, se pune butelia în apă caldă, să nu îngheţe gazul, se freacă, iar se spală, până şoriciul rămâne curat, auriu. Cu ani în urmă, înainte de revoluţie, îl pârleau cu paie adunate de pe câmp vara la treierat. Se duceau cu căruţa şi adunau după treierătoare special pentru pârlit porcul la iarnă. Îl îmbrăcau bine în paie şi-i dădeau foc. Rugul aprins se ridica vesel şi umplea satul cu miros de păr ars şi şoric copt. Acum e mult mai uşor. Pui butelia alături, ataşezi arzătorul şi-l coci bine pe toate părţile. E o artă şi coptul ăsta. Dacă nu e bine făcut şoriciul rămâne tare, dacă e prea copt se rupe înainte de a-l curăţa şi carnea se murdăreşte. Bărbatul ei avea două mâini stângi la mai toate treburile din gospodărie. Şi se plictisea mult prea repede. Se oprea de multe ori aducându-şi aminte cine ştie ce treabă urgentă uitată nefăcută, ofta, se întindea… Se învăţase să pună mâna să facă singură, dacă voia să termine treaba la timp. Şi Doamne, multă treabă mai era în ziua aceea! Trebuia curăţat repede, tranşat, carnea dusă în beci, maţele curăţate şi spălate la fântână, masa pusă, copii hrăniţi…

Era nevoie să se mişte repede, aşa că punea mâna pe perie şi pe cuţit, freca, curăţa, tăia. Avea grijă să nu cumva să-i înţepe maţele cu cuţitul, să păstreze osânza curată, altfel a doua zi rămânea tocmai fără prăjiturile cu osânză care erau mândria ei. Când şi ultima bucată de carne era pusă în târnă şi dusă în bucătărie pentru tranşat, doar ce-şi ştergea mâinile şi pleca fuga la fântână să prindă loc la jgheab. Le desfăcea pe rând cu răbdare, acolo, pe marginea jgheabului, cu picioarele în apa caldă a pârâului. Se încălţa cu cizme de cauciuc care îngheţau ca naiba când stătea pe margine, dar cât timp  curgea apa caldă peste ele era bine.

Mâinile îngheţau inevitabil. Le ţinea sub jetul de apă din care ieşea abur, se dezmorţeau cât de cât, dar când dădeau de aerul îngheţat durerea se ducea până la os şi ochii se umpleau de lacrimi. Nu putea da importanţa acestor nimicuri, timpul era limitat şi pe ea nu o mai ajuta nimeni până în seară. Se obişnuiseră aşa, s-o lase să facă singură tot şi să pună mâna doar dacă le cerea ceva. Şi cerea foarte rar. Când ajungea cu maţele golite şi curate acasă,îi  trebuia o jumătate de oră să se dezgheţe. Stătea pe lângă foc, cu mâinile în apă caldă şi simţea cum sângele furnică dureros până la inimă. Noroc că trebuia să se mişte repede, să aibă grijă ca pomana porcului să fie bine coaptă, să adauge usturoiul la timp, să mai mestece în mămăligă până soacra mergea să scoată o varză acră din putină, să toace varza să facă salată.Uita de durere.

Toţi erau flămânzi. Munceau de cu dimineaţă şi nu apucaseră să mănânce nimic şi acum uite, e deja prânzul. Copiii abia gustaseră câteva bucăţele de şoric. Nu se plângeau, ei erau singurii fericiţi care îşi găseau de lucru şi de joacă pe afară, cu socrul la oi, sau în casă la căldură. Păcat că nu ninsese încă. Abia aşteptau primii fulgi să se dea cu sania pe coastă şi să-şi facă derdeluş de la poartă până în zidul casei. Încropiseră şi acum ceva, ceva… Au turnat aseară apă caldă direct pe pământ, până au crezut ei că e suficient să îngheţe. Dimineaţă au turnat iar şi acum aşteptau cu nerăbdare să prindă pojghiţă, s-o lustruiască şi să alunece râzând pe ea.

După ce mâncau şi bătrânii se duceau să se odihnească puţin în pat, se apuca de împărţit carnea încă aburindă. Tranşa slănina de pe spate – partea moale la topit jumări, partea îndesată de lângă şoric, la sărat şi murat cu usturoi, pentru şuncă. Oasele scoase, spata bucăturită pentru cârnaţi, coastele pentru sare, sau pus la congelator, pulpele la fel, muşchiul deoparte, ceafa, căpăţâna spartă şi pusă la sare pentră piftii, măruntaiele puse pe foc pentru caltaboşi. De spartul oaselor se ocupa bărbaatul, doar el era cel puternic în casa aceea. Ea trebuia doar să-i arate cum să facă şi pe unde să dea cu toporaşul, să nu-i umple toată carnea de cioburi de oase.

Le împărţea pe categorii – carnea macră într-o târnă, oasele în alta, friptura de Crăciun separat, bucata de carne pentru preot pus deoparte, să o găsească usor soacra, atunci când va veni cu Crăciunul. Era un obicei ciudat în satul ăsta. Fiecare lăsa deoparte câte o bucată de guşă grasă pe care o vârau în traista ţârcovnicului când intra cu popa pe poartă. Popa cu busuiocul şi icoana naşterii şi târcovnicul cu cădelniţa şi traista în spinare. Tot timpul s-a întrebat ce face bietul popă cu atâta carne grasă pe care ei oricum nu o foloseau la nimic.

După ce toată carnea era bucăturită şi oasele puse la sare în beci, se întorcea în bucătărie pentru runda a doua de tranşat. Tăia untura pentru jumări şi o punea cu o cană de apă în ceaunul imens din bătătură, la copt. Carnea de cârnaţi o pregătea pentru tocat. De mânuit maşina de tocat carne se ocupa bărbatul ei. Era una din puţinele treburi pe care le făcea cu plăcere. Făcuse o sită rară în şantierul unde lucra şi carnea ieşea ca şi cum era tocată la mână. Totdeauna aveau alături şi câteva kg de carne de viţel special cumpărată pentru cârnaţi. Anul ăsta se milise Dumnezeu şi-i dăduse viţică bietei vaci, de nu mai făcuseră încă o crimă tăind şi viţel. Aduna carnea tocată într-o căpistere mare, de lemn, special păstrată tot anul pentru operaţiunea asta. Acolo arunca condimente, usturoi şi sare peste ei şi-i frământa ca pe cozonaci până amestecul căpăta aroma şi gustul potrivite pentru umplut cârnaţii.

De focul de sub jumări se ocupa soacra, măruntaiele fierbeau pe plită cu foi de dafin şi boabe de piper pentru caltaboşi si cârnaţii erau gata pentru umplut. Gata era şi ziua, că deja abia se mai zărea afară şi în bucătărie ardea becul demult. Mai avea de umplut cârnaţii, de făcut şi de fiert caltaboşii şi spatele o durea îngrozitor. Toţi se plângeau de oboseală. Socrul îşi potolise animalele, le adăpase de seară şi intrase în casă cu copiii, soacra scosese jumările din untură şi plecase să se încălzească, doar ei doi umpleau la cârnaţi, încă. Trebuia să facă mulţi. Mâine dimineaţă la prima oră îi vor atârna pe o bârnă, la grindă, să vadă vecinii cât de mare a fost porcul lor, câţi cârnaţi au scos din el. O să vină cumnata soacrei şi o să-i numere de la poartă :”Rie, nu aţi făcut decât 14 cârnaţi! Eu am scos 21 anul ăsta!”

La caltaboşi rămâne deja singură în bucătărie. Oboseala l-a învins şi pe bărbat, care pleacă să-şi încălzească picioarele şi să-şi odihnească oasele în casă, la căldură. Rămâne să toace carnea de caltaboşi, să amestece, să umplă şi să pună la fiert, apoi la scurs, sub funduri de lemn şi pietroaie pregătite din timp, astfel încât mâine să fie numai buni de mâncat. Îi e şi ei somn şi frig şi oboseala face să-i treacă os prin os. Tot corpul o doare, dar cine se mai gândeşte? Îşi amăgeşte timpul spălând vasele şi curăţând bucătăria lună, până fierb maţele. Din când în când iese afară, la ger, să se învioreze. Se aşează uşurel pe o buturugă şi priveşte cerul spuzit de stele, căutând ca-n nopţile copilăriei, să descopere Carul Mare, Carul Mic, constelaţia ei, a Gemenilor, Steaua Nordului. Steaua de i-a îndrumat pe magi către ieslea în care s-a născut Pruncul sfânt. Se întreabă care o fi steaua ei călăuzitoare. Ce stea fusese atât de crudă de-o rupsese de tot ce-i plăcea, de toată viaţa ei şi o transformase în femeia aceasta care munceşte ca un rob fără nici o satisfacţie?

Oftează şi intră din nou în bucătărie. Mai are un pic de tras. Scoate ultimele bucăţi de caltaboş din oală, le înşiră pe masa deja pregătită afară, le acoperă cu fundurile de lemn, pietrele şi o muşama, să nu cumva să intre mâţele la ele până dimineaţă, se spală bine pe mâni şi faţă cu apă caldă, stinge lumina şi intră şi ea în sfârşit în casă, în vârful picioarelor, să nu-i deranjeze pe cei ce dorm. Trece prin baie să se pregătească pentru noapte, deşi în baia neîncălzită e cancer de frig, apoi se aşează uşurel în pat, la picioarele copiilor. Ceasul arată, crud, ora 3,35 dimineaţa. O să prindă trei ore de somn, dacă între timp nu se trezeşte vreun copil.

 

Publicitate

Scrie un comentariu

Din categoria Dezrădăcinare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s