Dedicaţia de vineri

Ei, dragii mei, se apropie cu paşi repezi şi sfârşitul ăsta de săptămână. Am vrut să vă scriu despre o mie de chestii, dar efectele zilei pe dos de ieri s-au făcut simţite şi azi. După ce aseară am mers acasă cu un  39,6 de toată frumuseţea în grade Celsius, de am zăcut toată seara, după durerea cumplită de stomac de pe la 3 noaptea (urmare a nervilor, febrei şi medicamentelor), dimineaţă când să-mi scot câinele constat că am uitat cheile pe birou la serviciu. Şi pe cele de la serviciu şi pe cele de acasă, să fie tacâmul complet. Şi dăi şi luptă, vorba bietului Dandanache… sună un prieten, agită-te. Până la urmă am găsit-o pe fie-mea dispusă să vină să încuie uşa şi o colegă să vină să-mi aducă cheile ei de la birou. Dar toată tevatura m-a întârziat atât de mult, că mi-a dat toată zia peste cap. Şi nu v-am mai scris… Dar nu vă las, chiar aşa, oropsiţi şi părăsiţi, nu vă speriaţi. Până una alta, vă supun atenţiei o voce. Una mică, de copil ambiţios, care pe mine m-a făcut să plâng la propriu. Pe lângă faptul că a interpretat un cântec extrem de drag inimii mele, a mai şi făcut-o perfect.

Sunt mândră pentru ea, pentru părinţii ei, pentru profesorii ei. Avem copii cu care chiar ne putem mândri! Până şi Serge Lama ar fi impresionat de o asemenea interpretare a cântecului lui şi credeţi-mă, de la început până la sfârşit doar vedete mari l-au putut cânta.

Vă dedic cu drag, Je suis malade

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RaEg4KVz2sE

O seară de vineri liniştită şi frumoasă să aveţi!