You want to make a memory

E luni, e început , e februarie, e 2. Ce cifră!

Acum o viaţă pe data asta plecau de mână în lumea fără durere, chin şi necazuri doi oameni ce se iubeau. S-au iubit aşa tare că nu s-au putut desprinde nici în moarte şi şi-au lăsat în urmă viaţa, copiii, casa să umble suflet lângă suflet printre stele. Le poţi vedea şi acum zborul în nopţile cu lună plină şi cer înalt, brodat auriu.

Ceva mai târziu alţi doi îndrăgostiţi îşi uneau soarta şi-aveau să-mbătrânească împreună trăindu-şi dragostea zbuciumată până au stors-o de ultima picătură. Şi-au băut până la capăt paharul de vise şi dezamăgiri şi au influenţat cu zbuciumul lor soarta celor pe care i-au adus pe lume rod al trupurilor flămânde de tinereţe. Acum se privesc cu ochi reci de multe ori dar viaţa i-a lipit în aşa măsură, că nici moartea nu-i va despărţi cu adevărat. Dulce şi amar până la capăt. La mulţi ani mamă, la mulţi ani tată, azi, la cea de-a cinzeci-a aniversare a drumului vostru în doi. E ceas aniversar, de cumpănă şi îmi permit să vă spun acum că de multe ori mi-aş fi dorit să divorţaţi, să mă daţi spre adopţie, să mor. Ani întregi m-am întrebat dacă nu cumva m-aţi adoptat. Altfel nu îmi explicam de ce m-aţi urât şi de ce v-aţi chinuit atât de mult încât să faceţi din traiul în comun un supliciu zilnic pentru toţi.

Peste ani, ziua asta mi-a însemnat bucurie de-o clipă. Era ziua celei mai bune prietene a adolescenţei şi petrecerea de azi mă aducea pentru o clipă faţă în faţă cu cea mai mare bibliotecă pe care ochii mei flămânzi o văzuseră vreodată în casă de om. La mine, unicele cărţi erau manualele şcolare, cărţile pe care le luam împrumut de la biblioteca comunală şi Fraţii Jderi a lui Savodeanu pe care mi-o cumpărasem cu sacrificii mari într-o vară şi pe care o ştiam deja pe dinafară. Atunci, pentru câteva clipe, mă simţeam ca-n rai în camera îngheţaţă cu pereţii plini de rafturi cu cărţi noi, frumos aliniate, după autori, litere, ediţii. Închideam ochii, trăgeam aer adânc în piept şi-mi juram că o să am cândva o bibliotecă precum aceea, numai a mea. Nu aveam voie să le atingem, erau de colecţie, nu de citit. Mai târziu, cea mai bună prietenă avea să mă facă să mă ambiţionez să citesc şi să mă documentez cât mai mult înainte de a aşterne ceva pe hârtie. Mi-a demonstrat că ignoranţa e o mare slăbiciune când mi-a copiat o poezie de Topîrceanu şi mi-a prezentat-o ca fiind creaţie proprie. Am dat-o mai departe şi m-am făcut de râs. Nu auzisem până atunci niciodată de Topîrceanu.

Azi e târziu şi mie mi-e dor de vremuri mai calme. Aş vrea să dorm şi doar insomnia-mi dă târcoale, aş vrea să pot visa şi doar coşmaruri îmi vin sub pleoape. Mi-e dor de-un om ce-a părut o clipă a crede în mine şi mi-a croit aripi  cu care m-a îndemnat să zbor, ca apoi tot el să le le smulgă, să şi le îndese în bagaj şi să plece lăsându-mă ciuntă. Mi-a spus „Creşte-ţi propriile aripi, ale mele au fost doar de împrumut”. Numai că aripile au o vârstă a lor când înmuguresc, cresc, se desfac şi-ţi oferă incredibila senzaţie a zborului. Când cineva ţi le smulge te zbaţi neputincios în praful drumului şi fiecare pală de vânt te poartă în voie pe sub picioarele trecătorilor. Dacă ai noroc şi paşii grăbiţi nu te strivesc, ajungi la un moment dat pe un fir de iarbă de pe margine, te scuturi, îţi aduni puterile şi pleci de unul singur prin lume, de mai poţi învăţa mersul. Niciodată nu mai zbori pentru că zborul oamenilor nu e de unul singur, e doar în doi.

Doi. Interesantă cifră, nu-i aşa?

 

Anunțuri

46 comentarii

Din categoria Confesiuni, jurnal

46 de răspunsuri la „You want to make a memory

  1. liviucr7

    Faină piesa aleasă 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am apăsat butonul like. Îmi place. Îmi place cum așezi cuvintele, dar nu-mi place să „aud” anumite lucruri. Îmi place să-ți aflu dragostea pentru cărți și cunoaștere. Nu-mi place ura, pe care nici nu o cunosc prin popria-mi fire, ci doar văzută pe la alții. Mă simt bine că nu pot să urăsc, dar nu înseamnă că nu am cunoscut durerea.
    Nu știu ce să-ți spun într-o astfel de zi. Poate doar să recunosc zborul, care pentru oameni se face în doi, cum bine spui.
    Sper să-ți mai crească aripi și să mai poți zbura!

    Apreciat de 1 persoană

  3. La mulţi ani ! şi din partea mea la un loc cu cele mai sincere felicitări adresate ţie pentru puterea de a ierta. Eu unul nu am fost, nu sunt, capabil să-mi iert tatăl deşi, martor mi-e Dumnezeu, am încercat. Şi nici măcar nu ştiu, nu cuantific, cât şi ce rău mi-a făcut. Cred, mai degrabă, că nici nu-i vorba de iertare. Poate că, exerciţiul iertării mi-ar fi ieşit. Ci mai degrabă de indiferenţă. Şi asta nu pot să o gestionez.

    Apreciază

    • Nici nu trebuie. Trebuie doar să încerci să înţelegi ce resorturi l-au împins atunci să se poarte aşa. Eu am defectul ăsta de când mă ştiu. Încerc să găsesc totdeauna circumstanţe atenuante şi până la urmă ajung să iert. Totdeauna iert.

      Apreciază

  4. Şi be) Eu nu cred în 2. Eu cred doar în 1+1.

    Apreciază

    • 1+1=2, Dane. Cum ai da-o, tot acolo ajungi. Normal că până la urmă identitatea fiecăruia trebuie să rămână intacte, doar că anumite lucruri se pot face doar în doi. E nevoie de eforturi comune, 1+1 nu merge totdeauna fără rezultat. 🙂

      Apreciază

      • Cristian

        Hai să-mi permit o glumă. 1+1 = 2 numa’ dacă îs gemeni. În mod normal 1+1= 1 !

        Apreciază

        • 🙂 Nu e bine, te pierzi aşa şi ajungi la un moment dat, când rămâi singur, să nu te mai regăseşti. E bine să rămânem doi. E cuplu, nu suprapunere. Nimeni nu poate avea pretenţia ca celălalt să se plieze perfect pe personalitatea lui. Undeva există totdeauna ceva numai al tău. Un vis ascuns, un gând, o dorinţă pe care o păstrezi doar pentru tine. Când sunt doi intimitatea se respectă, când 1+1=1 îţi arogi nişte drepturi pe care nu le ai. Eu mi-am lăsat totdeauna partenerul să fie el şi mi-am permis să-mi păstrez astfel neştirbită identitatea. Sunt geamănă, ce vrei! :))))))

          Apreciat de 1 persoană

        • Cristian

          A durat ceva până ce am găsit-o fiindcă nu mai ţineam minte cine a spus-o. Poftim, deci :
          Orson Welles:
          “Ne naştem singuri, trăim singuri, murim singuri. Doar prin dragoste şi prietenie putem crea iluzia de o clipă, că nu suntem singuri”.

          Apreciază

        • Da, corect! Nu avea dreptate? 🙂

          Apreciază

        • Vezi tu, când te îndrăgosteşti de o persoană o faci pentru că-ţi place tocmai felul acela unic de a fi, ceea ce-o deosebeşte şi de tine şi de restul lumii. Nu proiectezi asupra ei imaginea idealului, pentru că asta nu e dragoste, e minciună. Te minţi singur şi când te trezeşti la realitate se poate să te loveşti prea tare când cazi din înalt.

          Apreciază

        • Cristian

          Eeeei… dar cine face aşa ceva ? Cu capul să fii şi nu te înhami la un aşa „demers” decât în termenii credinţei în divinitate. Aici, la nivelul solului, dau credit celor care pun îndrăgostirea pe seama intuirii în celălalt a unor însuşiri ce îţi sunt proprii şi ţie.

          Apreciază

        • Asta la nivel de subconştient. Conştient te îndrăgosteşti mai totdeauna de persoana la care vezi calităţi pe care ţi-ai dori să le ai şi tu, nu neapărat le ai. Altfel nu l-ai admira atât, nu l-ai pune pe piedestalul ăla ce-i conferă unicitate în ochii tăi îndrăgostiţi.

          Apreciat de 1 persoană

        • Cristian

          Tiii … Gândeşti ca o femeie … 🙂 )) Să mă ierţi, nu e nimic ironic în asta, deşi maimuţoiul ăla de rânjeşte te-ar putea determina să crezi asta. Bărbaţii însă, nu. Nu gândesc deloc aşa. Am spus-o cuiva şi am să mă repet. Nu vei întâlni neam bărbaţi care să se îndrăgostească de o femeie mai inteligentă decât ei. O vor admira. Dar doar atât. Sigur, au fost, sunt şi vor mai fi excepţii. Dar insignifiante procentual.

          Apreciază

        • Sunt de acord cu tine, să ştii. De îndrăgostit se poate să se îndrăgostească, dar nu vor recunoaşte niciodată asta. :))))))))) Femeile în schimb se îndrăgostesc totdeauna de bărbaţi inteligenţi. Nu mai inteligenţi ca ele, normal, pentru că trebuie să recunoşti, femeile reprezintă cea mai inteligentă entitate de pe planetă. Nu totdeauna, de acord, totuşi, nu modestia ne caracterizează. :))

          Apreciază

        • Cristian

          Defineşte „entitate”. 😛

          Apreciază

        • :))))) Păi, femeile vin de pe Venus, nu aşa se spune?

          Apreciază

        • Cristian

          … şi bărbaţii de la cârciumă, ca să citez titlul cărţii Simonei Tache şi a lui Radu Mihai. 🙂 )))

          Apreciat de 1 persoană

        • Practic, regula e aşa. Bărbaţii se îndrăgostesc de femei cu ţâţele mari şi şolduri generoase, femeile de bărbaţii cu muşchi. Asta ni se trage de pe vremea în care trăiam în peşteri şi bărbaţii plecau cu ghioaga la vânătoare, să-şi hrănească familia. Femeia trebuia să aiba calităţile unei mame bune, bărbatul a unei sămânţe de calitate. Doar cei ce au reuşit să-şi depăşească instinctele primare fac excepţie.

          Apreciază

        • Cristian

          Ba mie-mi plăcea mult doamna Mona Muscă. Şi-mi place doamna Adriana Săftoiu. Şi Laura Ştefan. Ce-i drept, Laura Ştefan cred că are ţâţe suficient de mari. La celelalte doamne enumerate nici nu am îndrăznit să mă uit. 😳

          Apreciază

        • Poate şi pentru că doamna Muscă era un pic cam prea coaptă pentru tine. :)))) Eu cred că niciuna nu a făcut parte din cercul tău de prieteni, altfel măcar umbra unui gând poate s-ar fi arătat în sensul ăsta. Pentru că inteligenţa pe care au arătat-o public nu le-a făcut nicidecum atractive pentru un bărbat. Nu te îndrăgosteşti de o femeie pentru că e bun politician şi e doxă de carte în domeniu. Trebuie totuşi să aibă şi alte calităţi, că doar nu te vâri în pat doar cu creierul. Nici măcar nu ai ştii ce să faci cu el acolo! De aia nu te-ai uitat astfel la ele şi e normal. Sunt lucruri separate dacă e s-o luăm aşa. În definitiv până şi ele au avut momentele lor de glorie ca femei pe care sunt convinsă că au ştiut să le aprecieze din plin. Fiecare sac îşi are petecul nu?

          Apreciază

        • Bine naiba că nu mi-ai spus că-ţi plăcea doamna Merkel că intram cu totul la idei. :))))

          Apreciat de 1 persoană

        • Cristian

          Bineeee … Te ţin eu minte pentru asta !!!

          Apreciază

        • Nu vorbeam de inteligenţă eu. Asta e o discuţie separată şi da, bărbaţii fug de femeile inteligente ca şi de cele prea frumoase de la mama natură. E un complex de inferioritate pe care nu am reuşit niciodată să-l înţeleg pentru că inteligenţa feminină nu are absolut nimic de a face cu inteligenţa unui bărbat. Se îndreaptă în direcţii total opuse.

          Apreciază

  5. La multi ani, alor tai! S-ar putea spune ca este o aniversare frumoasa, la care putini ajung. Dar ne spui ca cei 50 de ani nu au fost chiar frumosi, asa ca… Nu am stiut niciodata daca aniversarea casatoriei alor mei era motiv de bucurie sau nu, pentru ei. Nu trecea an fara sa se puncteze ziua, dar parca fara fericirea pe care dupa 40 de ani inca ar fi trebuit sa o vad in ochii parintilor. Erau obositi…
    Chiar daca nu mai ai aripi, esti acelasi om bun si asta conteaza. Durerile isi au rostul lor, asa spun inteleptii.
    Sanatate multa, cu drag!

    Apreciază

    • Da, este o aniversare frumoasă, mai ales când o priveşti din afară. Acum greu mai găseşti oameni care să stea atât împreună. Cât destre mine nu mă plâng, sunt bine, mulţumesc lui Dumnezeu. Dacă aş putea să şi dorm şi aş scăpa de coşmaruri, ar fi perfect. 🙂

      Apreciază

  6. Am revenit doar ca să-ţi spun că te înţeleg.şi că nu-mi permit să te judec.
    Reproşez multe părinţilor mei, dar aş da din viaţa mea ca să-i mai am alături. Reproşez multe fostului soţ, dar mult mai multe mie. EU l-am ales, eu am cules.
    Bucură-te de ce ai aici, acum.

    Apreciază

    • Nu reproşez nimic nimănui. Atunci m-a durut, am avut momente în care mi-am dorit să mor, am plâns mult şi greu. Am trecut peste, i-am iertat pe toţi. E doar un ceas aniversar după câteva nopţi de nesomn. Aşa cum îi spuneam şi cafeluţei, de-aş putea dormi şi mai ales să scap de cosmaruri, nu aş avea nicio problemă. Mulţumesc de gândul bun, Albinuţo!

      Apreciază

    • Sunt bucuroasă că părinţii mei sunt în viaţă. Nu pentru că mi-ar fi fost vreodată alături, ci pentru că sunt ai mei. Sunt lucruri pe care le-am trăit şi mi-au marcat copilăria într-un mod în care un om crescut într-o familie normală nu le poate înţelege. Lucruri pe care nu le-am spus niciodată nimănui şi pe care le voi duce probabil cu mine, tocmai pentru că sunt oameni care m-ar judeca. Totuşi, de multe ori te eliberezi de trecut dacă povesteşti, orice psiholog ar putea confirma asta.
      Cât despre fosta căsnicie, e un soi de „nu faceţi ca mine”. E din nou o situaţie extrem de greu de înţeles. Fiecare a reacţionat într-un anumit mod pentru că aşa a fost educat. Fostul meu soţ a fost violent şi dictatorial pentru că era împins de la spate de ai lui şi el la rândul lui a avut parte de acelaşi tratament acasă. Felul în care s-au purtat părinţii lui cu el l-au afectat psihic iremediabil, ori asta eu nu aveam de unde să ştiu la 18 ani. Eram un copil. El s-a chinuit săracul o viaţă întreagă să-l facă pe tac-su să fie mândru de el, iar bătrânul l-a dispreţuit până a închis ochii. Poate că ar fi fost cu totul altfel dacă ar fi fost crescut de nişte părinţi responsabili şi iubitori. Cine ştie? Toate au o cauză. Tatăl meu este de gheaţă şi extrem de crud pentru că la rândul lui a crescut fără pic de afecţiune, cu mamă vitregă şi un tată în puşcărie. Nimeni nu l-a mângâiat vreodată, nimeni nu i-a şters lacrima, nu a avut de unde să înveţe asta. Sunt motive pentru orice. Că eu am fost prinsă la mijloc, e ghinionul meu. Dar na, sunt şi eu om şi uneori simt nevoia să mă descarc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s